|
StatutTeza a fost susţinută pe 30 mai 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 20 septembrie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 616.24 – 002 + 614.2
|
Studiul prospectiv a fost realizat pe 275 pacienţi non-imunocompromişi, spitalizaţi consecutiv cu pneumonie comunitară (PC): 53% cazuri de PC de gravitate medie (PCGM) şi 47% cazuri PC severe (PCS). PC mai frecvent a fost contractată de persoanele cu factori de risc, dintre care cei mai semnificativi au fost tabagismul (26%), abuzul de alcool (14%) şi comorbidităţile importante (62%). Simptomocomplexul considerat tipic pentru pneumonie (debutul acut + febră + tuse + junghi toracic) a fost observat doar la 44% pacienţi, iar sindromul fizic de condensare pulmonară - în 22% cazuri. Tusea productivă, junghiului toracic (şi pleurezia), sindromul fizic de condensare pulmonară precum şi consolidarea alveolară la examenul radiologic au fost semnalate mai frecvent la pacienţii cu PC pneumococice, iar consolidarea pulmonară interstiţială şi manifestările extrapulmonare - în PC prin agenţi atipici. Totuşi manifestările clinice şi tabloul radiologic ale PC nu sunt criterii de încredere pentru stabilirea diagnosticului etiologic. Utilizând tehnici diagnostice neinvazive am obţinut un diagnostic etiologic al PC la 60% pacienţi, acesta fiind definitiv în 9% cazuri şi foarte probabil în 51% cazuri. Cei mai frecvenţi patogeni au fost agenţii atipici (M.pneumoniae, C.pneumoniae şi Legionella pn. cate 17%) şi S.pneumoniae (12%), urmaţi de M.catarrhalis (7%), S. ß-haemolitic (6%), Staph. aureus (6%), K.pneumoniae (4,8%). La 19% pacienţi au fost confirmate asocieri microbiene. La pacienţii cu PCS identificarea agentului etiologic s-a reuşit la 65% pacienţi, cei mai importanţi agenţi patogeni fiind S.pneumoniae (17%) şi Staph.aureus (11%). La pacienţii cu PCGM diagnosticul etiologic a fost stabilit în 56% cazuri, cel mai frecvent patogen fiind M.pneumoniae (18%). Predictorii evoluţiei severe a PC, confirmaţi prin analiză multivariată sunt: abuzul de alcool, IRC, glicemia peste 11 mmol/l, ICC şi incorectitudinea ABT iniţiate la domiciliu. Letalitatea prin pneumonii în studiu a constituit 10%: 0,7% la pacienţii cu PCGM şi 21% cu PCS. Predictorii evoluţiei nefaste a PC sunt manifestările neurologice (starea de confuzie), IRC, hipotermia, tahicardia, abuzul de alcool, apariţia distrucţiilor pulmonare şi progresarea radiologică a infiltratului pneumonic (la examenul repetat), iar febra a fost confirmată ca şi factor de protecţie. Rezolvarea clinico-radiologică a PC în 4 săptămâni a survenit la 70% pacienţi, iar la 14% - după 8-12 săptămâni. Factorii independenţi de risc pentru evoluţia trenantă a PC sunt: infiltraţia pneumonică iniţială extinsă, asocierile microbiene, pleurezia şi progresarea radiologică a infiltratului pneumonic (la examenul repetat).