Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2007 / mai /

Pneumonia comunitară: aspecte clinico-evolutive şi de management


Autor: Doina Rusu
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.05 - Boli interne (cu specificare: pulmonologie, gastroenterologie, hepatologie, nefrologie, diagnostic funcţional şi endoscopie)
Anul:2007
Conducător ştiinţific: Victor Botnaru
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 30 mai 2007 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 20 septembrie 2007

Autoreferat

Adobe PDF document0.28 Mb / în română

Teza

CZU 616.24 – 002 + 614.2

Adobe PDF document 5.13 Mb / în română
157 pagini


Cuvinte Cheie

pneumonie comunitară, diagnostic etiologic, agent patogen, bacterii atipice, asociaţii microbiene, radiografia toracică, infiltraţie pulmonară alveolară, interstiţială, condensare pulmonară, predictorii severităţii bolii, decesului, evoluţie trenantă

Adnotare

Studiul prospectiv a fost realizat pe 275 pacienţi non-imunocompromişi, spitalizaţi consecutiv cu pneumonie comunitară (PC): 53% cazuri de PC de gravitate medie (PCGM) şi 47% cazuri PC severe (PCS). PC mai frecvent a fost contractată de persoanele cu factori de risc, dintre care cei mai semnificativi au fost tabagismul (26%), abuzul de alcool (14%) şi comorbidităţile importante (62%). Simptomocomplexul considerat tipic pentru pneumonie (debutul acut + febră + tuse + junghi toracic) a fost observat doar la 44% pacienţi, iar sindromul fizic de condensare pulmonară - în 22% cazuri. Tusea productivă, junghiului toracic (şi pleurezia), sindromul fizic de condensare pulmonară precum şi consolidarea alveolară la examenul radiologic au fost semnalate mai frecvent la pacienţii cu PC pneumococice, iar consolidarea pulmonară interstiţială şi manifestările extrapulmonare - în PC prin agenţi atipici. Totuşi manifestările clinice şi tabloul radiologic ale PC nu sunt criterii de încredere pentru stabilirea diagnosticului etiologic. Utilizând tehnici diagnostice neinvazive am obţinut un diagnostic etiologic al PC la 60% pacienţi, acesta fiind definitiv în 9% cazuri şi foarte probabil în 51% cazuri. Cei mai frecvenţi patogeni au fost agenţii atipici (M.pneumoniae, C.pneumoniae şi Legionella pn. cate 17%) şi S.pneumoniae (12%), urmaţi de M.catarrhalis (7%), S. ß-haemolitic (6%), Staph. aureus (6%), K.pneumoniae (4,8%). La 19% pacienţi au fost confirmate asocieri microbiene. La pacienţii cu PCS identificarea agentului etiologic s-a reuşit la 65% pacienţi, cei mai importanţi agenţi patogeni fiind S.pneumoniae (17%) şi Staph.aureus (11%). La pacienţii cu PCGM diagnosticul etiologic a fost stabilit în 56% cazuri, cel mai frecvent patogen fiind M.pneumoniae (18%). Predictorii evoluţiei severe a PC, confirmaţi prin analiză multivariată sunt: abuzul de alcool, IRC, glicemia peste 11 mmol/l, ICC şi incorectitudinea ABT iniţiate la domiciliu. Letalitatea prin pneumonii în studiu a constituit 10%: 0,7% la pacienţii cu PCGM şi 21% cu PCS. Predictorii evoluţiei nefaste a PC sunt manifestările neurologice (starea de confuzie), IRC, hipotermia, tahicardia, abuzul de alcool, apariţia distrucţiilor pulmonare şi progresarea radiologică a infiltratului pneumonic (la examenul repetat), iar febra a fost confirmată ca şi factor de protecţie. Rezolvarea clinico-radiologică a PC în 4 săptămâni a survenit la 70% pacienţi, iar la 14% - după 8-12 săptămâni. Factorii independenţi de risc pentru evoluţia trenantă a PC sunt: infiltraţia pneumonică iniţială extinsă, asocierile microbiene, pleurezia şi progresarea radiologică a infiltratului pneumonic (la examenul repetat).

Cuprins


CAPITOLUL 1. Revista literaturii
  • 1.1 Aspectele etiologice ale pneumoniei comunitare
  • 1.1.1 Etiologia pneumoniei comunitare
  • 1.1.2 Diagnosticul etiologic în pneumonia comunitară
  • 1.2 Particularităţile clinice, paraclinice şi evolutive ale pneumoniei comunitare
  • 1.2.1 Manifestările clinice şi paraclinice ale pneumoniei comunitare
  • 1.2.2 Aspectele clinico-evolutive ale pneumoniei comunitare
  • 1.2.3 Evaluarea pacientului cu pneumonie comunitară
  • 1.2.4. Particularităţile pneumoniei comunitare în dependenţă de etiologie
  • 1.2.5 Pneumonia comunitară la persoanele de vârstă înaintată
  • 1.2.6 Pneumonia comunitară la persoanele cu boli asociate
  • 1.3 Complicaţiile pneumoniei comunitare
  • 1.3.1 Supuraţiile pulmonare
  • 1.3.2 Stările septice
  • 1.4 Diagnosticul diferenţial al pneumoniei comunitare

CAPITOLUL 2. Material şi metode de cercetare
  • 2.1 Lotul de studiu
  • 2.2 Metodele de investigare
  • 2.3 Metodele de investigare microbiologică
  • 2.4 Chestionarea medicilor
  • 2.5 Metodele statistice de prelucrare

CAPITOLUL 3. Caracteristica clinico-paraclinică a lotului de studiu, etiologia şi particularităţile evolutive ale pneumoniei comunitare în funcţie de agentul patogen
  • 3.1 Caracteristica generală a pacienţilor
  • 3.2 Rezultatele investigaţiilor microbiologice
  • 3.3 Particularităţile pneumoniei comunitare în funcţie de agentul etiologic

CAPITOLUL 4. Aspectele evolutive clinice şi paraclinice ale pneumoniei comunitare
  • 4.1 Predictorii severităţii pneumoniei comunitare, termenii de stabilizare clinică
  • 4.2 Particularităţile pneumoniei comunitare la vârstnici
  • 4.3 Evoluţia manifestărilor radiologice ale pneumoniei comunitare
  • 4.4 Complicaţiile pneumoniei comunitare

CAPITOLUL 5. Particularităţile de diagnostic diferenţial al pneumoniei comunitare. raţionamentele în managementul bolii la nivelul primar de asistenţă medicală
  • 5.1 Dificultăţile diagnosticului diferenţial al pneumoniei comunitare
  • 5.2 Rezultatele chestionării medicilor

CAPITOLUL 6. Sinteza rezultatelor obţinute