|
StatutTeza a fost susţinută pe 26 octombrie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 20 decembrie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 617.7-003.6-073.75
|
Studiul efectuat este bazat pe examinarea unui lot de 145 de pacienţi cu traumatismul orbitar complicat cu corpul străin intraorbitar, selectaţi din 2441 cazuri de traumatism orbitar, consultate în Spitalul Clinic Republican, secţia Radiodiagnostic în perioada anilor 1990 – V.2007. Etiologic traumatismul orbitar se clasifica în traumatismul la lucru – 397 (16,3%) cazuri, la domiciliu – 1479 (60,6%) şi secundar cauzelor criminale sau în timpul conflictului înarmat – 565 (23,1%) cazuri.
Lotul studiat a inclus 102 (70,3%) bărbaţi (vârsta medie 34,2±7,9 ani) şi 43
(29,7%) femei (vârsta medie 38,5±9,4 ani). Sindromele clinice statistic veridic mai
frecvente la pacienţii investigaţi cu corpul străin intraorbitar includ keratita – 67
(46,2% vs 22,5% în lotul general de pacienţi cu traumatism orbitar), uveita – 79
(54,5% vs 39,9%), endoftalmita – 23 (15,9% vs 5,1%) pacienţi. Rinosinusopatiile
asociate au fost depistate la 49 (33,7% vs 12,9%) pacienţi, semnele traumatismului
cranio-cerebral – 89 (61,3% vs 30,9%) bolnavi. Referitor la semnele directe ale
traumatismului orbitar, depistate radiologic, mai frecvent s-au întâlnit hemoftalm –
36 (24.8% vs 14,1%) şi emfizem orbitar – 19 (13,1% vs 2%), iar fracturele pereţilor
orbitei – 122 (84,1% vs 84%), nefiind mai frecvente ca în lotul general se
caracterizau prin leziuni osoase multiple. În 30 cazuri metoda cu sondă a fost
efectuată de rând cu alte metode radiologice, iar la 115 pacienţi localizare cu sondă a
avut indicaţii speciale: lezarea gravă a globului ocular – 39 (33,9%), dereglările
conştiinţei, inclusiv comă, – 13 (11,3%), traumatismele grave asociate – 20 (17,4%),
leziunile palpebrelor – 9 (7,8%), copii non-colaboratori – în 34 (29,6%) cazuri.
Corpul străin intraorbitar (solitar) a fost localizat în corpul vitreos – 86 (69,4%), în
zona de tranziţie – 12 (9,7%), în cristalin şi camera anterioară – 6 (4,8%) cazuri;
intraorbitar extraocular – 20 (16,1%) pacienţi. Sensibilitatea metodei a fost 96,4%,
specificitatea – 95%. Astfel, metoda de localizare cu sondă se recomandă pentru
aplicare la pacienţii cu corpul străin intraorbitar radiopozitiv, cu un traumatism
orbitar asociat cu dereglările conştienţei, la copii, în caz de modificările patologice
avansate a orbitei, la afectaţi în timpul acţiunilor înarmate. Ultrasonografia orbitară a
fost efectuată la 115 pacienţi, având sensiblitate 82,2% şi specificitate – 86,5% şi
fiind mai utilă la pacienţii cu corpii intraorbitari străini intraoculari, în special,
localizaţi în segementul ocular anterior, radio-negativi, pentru supravegherea în
perioada postoperatorie. CT clasică a fost efectuată la 19 pacienţi, iar cea helicoidală
– la 10 bolnavi. Sensibilitatea ei a fost 93,5%, specificitate – 95,4%. Această metodă
este solicitată la pacienţii cu traumatismele cranio-cerebrale complexe, cu suspecţie la
afectarea cerebrală şi modificările avansate din partea pereţilor orbitari. În baza
datelor studiate pentru optimizarea procesului diagnostic al corpului străin
intraorbitar este propus un algoritm secvenţial, care minimizează cheltuielele şi oferă
posibilitate de efectuare a unui diagnostic timpuriu.