|
StatutTeza a fost susţinută pe 7 decembrie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 24 ianuarie 2008 Autoreferat– 1.12 Mb / în românăTezaCZU 541.49+546.56’47’73’ 74’72’76’711’881+547.29’58 4.69 Mb / în română134 pagini |
Lucrarea este dedicată sintezei, studiului structurii şi proprietăţilor complecşilor metalelor 3d cu liganzi în baza acizilor mono- şi dicarboxilici (pivalic, izobutiric, ftalic, tereftalic, 5-sulfoizoftalic, difenic, adipic). Au fost elaborate şi realizate metode de sinteză a 32 compuşi coordinativi polinucleari ai metalelor 3d, folosind diferite strategii de sinteză inclusiv cea hidrotermală. Aceşti compuşi includ doi clusteri polinucleari cu carcasa Mn10 şi gradele de oxidare MnII8MnIII2, carcasa Ni6Fe2, polimerul coordinativ format din unităţi discrete Mn3O unite între ele prin amina polidentată; dimerul ciclic neobişnuit Zn-o-ftalat cu 14 atomi în heterociclu şi polimerul coordinativ cu unitatea Zn4 în baza acidului o-ftalic şi ligandul aminic.
În baza rezultatelor analizelor elementale, termogravimetrice, difracţiei cu raze X, studiilor spectroscopice IR şi 1H RMN, spectrometriei de masă, a fost stabilită compoziţia acestor compuşi şi descifrate structurile lor moleculare şi cristaline.
A fost confirmată prezenţa structurilor cu diferită nuclearitate a compuşilor obţinuţi cum ar fi structuri mono-, bi-, tri-, tetra-, hexa-, deca-, hexadecanucleare precum şi structuri polimerice.
S-au efectuat studiile proprietăţilor magnetice pentru compuşii 1-4, stabilindu-se că compuşii 1-2 au spinul stării de bază 5/2 cu interacţiuni antiferomagnetice înre centrii Mn(II). Studiile magnetice pentru compuşii 3-4 au demonstarat că complecşii daţi sunt cuplaţi antiferomagnetic, având constantele de schimb de la slabe până la moderate. În complexul 11, cu carcasa [Fe2Zn4O2]10+, sunt prezente interacţiuni antiferomagnetice între atomii de fier. Pentru 13 au fost depistate atât interacţiuni antiferomagnetice cât şi feromagnetice, J(Fe-Ni)= -38 cm-1, J(Ni-Ni)=6 cm-1.
A fost elaborată o metodă nouă de sinteză a compusului octanuclear al Cr(III) în baza acidului pivalic cu compoziţia [Cr8F8(O2CCMe3)16(MeCOOC2H5)] ce a permis de a mări esenţial randamentul produsului faţă de cel cunoscut anterior. S-a dovedit că acest compus are proprietăţi de magnet molecular, precum şi o serie de alte proprietăţi potenţial utile.
La analiza descompunerii termice pentru o serie de complecşi carboxilici ai metalelor 3d homo- şi heterometalici, a fost constatată formarea oxizilor nanodimensionali, stabilită compoziţia de fază şi influenţa temperaturii de descompunere a complecşilor la mărimea nanoparticolelor formate.
Rezultatele prezentate în lucrare au constituit obiectul a 6 articole ştiinţifice, 19 teze la diferite conferinţe internaţionale şi un brevet de invenţie