|
StatutTeza a fost susţinută pe 11 decembrie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 24 ianuarie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 616.12-008.331.1+616.8-009
|
Concomitent cu majorarea incidenţei maladiilor cardiovasculare, tot mai frecvent se întâlnesc dereglări secundare psihice asociate.
Lucrarea dată a fost dedicată determinării interrelaţiei dintre tulburările somatice şi cele psihice (nevrotiforme şi afective) la 518 pacienţii cu hipertensiune arterială esenţială, şi aprecierea indicaţiilor pentru tratament asociat antihipertensiv şi psihotrop.
Cercetările efectuate ne-au permis să depistăm următoarele tulburări de personalitate – de tip anankast, dependent, impulsiv, histerionic. Aceste deviaţii ale personalităţii în HTA se întâlnesc destul de frecvent, au un caracter polimorf, instabil şi influenţează declanşarea maladiei, particularităţile tabloului clinic, evoluţia şi prognosticul bolii. Investigaţiile clinice au evidenţiat următoarele stări nevrotiforme –sindroamele anxios, astenic, obsesiv şi dintre stările afective – depresia. Datorită polimorfismului simptomatic aceste sindroame servesc ca un nucleu ce asociază alte stări nevrotiforme, afective, somato-vegetative, care, la rândul lor, duc la formarea diferitor variante în componenţa fiecărui din ele.
Sindromul anxios este unul din cele mai specifice în cadrul HTA. El se manifestă sub formă de diferite variante de tip: anxios-depresiv, anxios-hipohondriac, anxios-obsesiv, anxios-fobic, anxios-isteric.
Sindromul astenic s-a divizat în trei stadii: I – compensat, II – subcompensat, III – decompensat. S-au evidenţiat şi două variante clinice – hiperstenică şi hipostenică.
Sindromul obsesiv la bolnavii cu HTA în evoluţia sa are o serie de particularităţi. El se manifestă în unele cazuri ca un sindrom preponderent cu idei obsesive, în altele – în asociere cu simptome afective şi nevrotiforme. La aceşti bolnavi mai frecvent se întălnesc variantele- obsesivă, obsesiv-fobică, obsesiv-anxioasă.
Dintre stările afective în HTA se constată depresia cu asocierea diferitor variante clinice. Mai frecvent se întâlneşte sindromul depresiv, depresiv-anxios, asteno-depresiv, depresiv-hipocondriac, depresiv-fobic. Mai rar apar stări depresiv-apatice, depresiv-disforice şi depresiv-isteriforme.
Pentru diagnosticarea şi veridicitatea simptomatologică a stărilor nevrotiforme şi afective în HTA au fost efectuate şi o serie de investigaţii psihologice cu utilizarea testelor: Alexitimic (Toronto), evaluării anxietăţii (Spilberger) şi a depresiei (Hamilton), MMPI, aprecierii calităţii vieţii pacienţilor (SF-36).
Pentru obiectivizarea modificărilor structurilor cerebrale la pacienţi cu HTA s-a efectuat diagnosticarea morfologică a receptorilor serotonin-, noradrenalin- şi GABA- ergici.
Luând in considerare interferenţele mecanismelor patogenetice ale hipertensiunii arteriale esenţiale cu cele ale stărilor nevrotiforme si afective, depistate la pacienţii cercetaţi, mecanismele farmacocinetice şi farmacodinamice ale medicamentelor utilizate, am propus scheme de tratament asociat in funcţie de sindroamele clinice constatate. Tratamentul propus a avut un efect benefic, constatat subiectiv si obiectiv (prin testare psihologică), asupra evoluţiei maladiei.
Capitolul 2 Materiale şi metodele de investigare a pacienţilor
Capitolul 3. Rezultatele studiuluiÎn examinare [1] :
Arhiva tezelor: