Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2008 / martie /

Echivalente româneşti ale formelor participiale din limba rusă (studiu contrastiv)


Autor: Liuba Procopii
Gradul:doctor în filologie
Specialitatea: 10.02.19 - Lingvistică generală (cu specificare: sociologică, psihologică, contrastiv-tipologică, structurală, matematică, computaţională)
Anul:2008
Conducător ştiinţific: Petru Tolocenco
doctor, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chişinău)
Consultant ştiinţific: Anatol Ciobanu
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 14 martie 2008 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 23 octombrie 2008

Autoreferat

Adobe PDF document0.41 Mb / în română

Teza

CZU 81’ 1 (043.2)

Adobe PDF document 1.44 Mb / în română
151 pagini


Cuvinte Cheie

Adjectivare, analiză contrastiv-tipologică, analiză transformaţională, confruntare, contrast, construcţii participiale şi adjectivale, conversie, coraport, corelare, determinare, diacronie, echivalent, echivalenţă, expresie frazeologică, formă participială, modele corelative, participiu, sincronie, sinonimie sintactică, subordonată atributivă, substantivare.

Adnotare

Participiul este unul din elementele importante în sistemul morfologic al limbii şi de mai mult timp a devenit un obiect de vădit interes pentru cercetători graţie specificului său, caracterului ambiguu – verbal şi adjectival - al particularităţilor gramaticale. Lucrarea este concepută ca un studiu al participiului în plan contrastiv rus-românesc.

Primul compartiment este consacrat apariţiei şi evoluţiei lingvisticii comparativ-contrastive sau gramaticii contrastive, care se prezintă actualmente ca o ştiinţă matură ce-şi are obiectivele sale, metodele de analiză specifice. Confruntarea poate să decurgă în plan unilateral sau prin prisma unei cercetări bidimensionale, când sunt analizate particularităţile unei categorii într-un sistem aloglot pe calea confruntării cu asemenea în sisteme eteroglote. În cazul nostru este vorba de fenomene sintagmatice şi paradigmatice în limba rusă (privită ca limbă-sursă) şi fenomenele corelative cu aceeaşi semnificaţie din limba română (limba-ţintă).

Actualitatea lucrării şi inovaţia ei ştiinţifică este probată prin faptul că ea este o primă încercare de a efectua un studiu contrastiv în baza materialului lingvistic rus-românesc, studiu ce vizează particularităţile gramaticale şi semantico-stilistice ale participiului.

Analiza participiului în plan contrastiv a scos în evidenţă un şir de similitudini şi deosebiri sintagmatice în limbile confruntate. Însă deosebirea esenţială se expune clar în planul paradigmatic: participiul rusesc poate să dezvolte până la patru forme categoriale, în dependenţă de timp – trecut / prezent, şi de diateză – activă sau pasivă, pe cănd participiul românesc este reprezentat printr-o singură formă - cea de trecut pasiv. Dar limba română dispune de o serie de echivalente pentru formele participiului rusesc. În vederea stabilirii sistemului de echivalente româneşti ale categoriei aloglote menţionate am constatat că participiul rusesc îşi găseşte în limba română următoarele echivalente: adjective, substantive, subordonate atributive determinative, construcţii adjectivale şi participiale etc. Diferite ca structură, clasă morfologică ş.a., ele sunt totuşi nişte sinonime semantico-sintactice ale formei iniţiale. Se analizează gama variată de echivalente româneşti ale participiului rusesc în baza dicţionarelor bilingve specializate, vizând diverse domenii ale ştiinţei, în diferite stiluri funcţionale: ştiinţific, oficial, publicistic.

Este supus analizei un bogat material faptic, excerptat din opere artistice de literatură rusă, traduse în română. De asemenea, se cercetează unele fenomene lingvistice ce prezintă interes în plan stilistic: frazeologismele ruseşti ce conţin participii şi corespondentele lor funcţionale româneşti; procesul de conversie al participiului în ambele limbi confruntate (adjectivarea şi substantivarea).

În urma investigaţiilor efectuate conchidem: limba română dispune de o multitudine de modalităţi şi forme pentru exprimarea semnificaţiei participiului rusesc.

Cuprins


CAPITOLUL I Lingvistica contrastivă şi unele probleme de morfosintaxă a participiului
  • 1 Lingvistica contrastivă în viziune actuală.
  • 2 Natura morfologică şi aspectul semantico-funcţional al participiului în limbile rusă şi română.
    • 2.1 Preliminarii
    • 2.2 Caracteristica paradigmatică a participiului în limba rusă.
    • 2.3 Specificul morfosintactic al participiului românesc

CAPITOLUL II Aspectul funcţional al participiului în limbile rusă şi română
  • 1 Echivalentele româneşti ale determinativului participial din limba rusă.
    • 1.1 Definirea conceptelor privind categoriile cercetate.
    • 1.2 Prezentarea cantitativă a ocurenţilor participiali în limbile rusă şi română.
    • 1.3 Particularităţile morfo-semantice ale participiului
    • 1.4 Utilizarea sintagmatică a participiului în unele stiluri funcţionale.
  • 2 Modelarea echivalentelor româneşti ale determinanţilor participiali din limba rusă
    • 2.1 Sinonimia sintactică a participiului
    • 2.2 Modele de echivalente româneşti ale participiului rusesc.

CAPITOLUL III Particularităţi de utilizare a participiului în limbaj artistic. Posibilităţi de conversie
  • 1 Participiul rusesc în texte de literatură artistică şi echivalentele lui în traduceri româneşti
  • 2 Echivalentele unor expresii frazeologice ce conţin participii
  • 3 Posibilităţile de conversie a participiului.
    • 3.1 Adjectivarea participiilor.
    • 3.2 Substantivarea participiilor
    • 3.3 Adverbializarea participiilor