Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
PREGĂTIREA CADRELOR
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


10.02.19 – Lingvistică generală (cu specificare: sociologică, psihologică, contrastiv-tipologică, structurală, matematică, computaţională)


Paşaportul specialităţii:

Domeniul ştiinţific în care se conferă gradul ştiinţific.
Filologie

Formula specialităţii

Lingvistica este domeniul filologiei care se ocupă de cercetarea limbajului uman şi în sensul acesta ea înglobează per definitionem sociolingvistica şi psiholingvistica. Lingvistica generală se ocupă de teoria limbii, de filozofia gramaticicii, de raporturile dintre limbi şi istoria acestora.

Limba naturală e privită ca “un system où tout se tient” (F. de Saussure), cu elemente de centru, de periferie şi de antisistem. Două sunt principiile metodologice de bază ale lingvisticii: recunoaşterea caracterului social al limbii şi a legăturii indestructibile între limbă (comme “un fait social” – F.de Saussure) şi gândire. Lingvistica a parcurs o lungă cale de dezvoltare, de la antichitate, când s-a considerat ca o ştiinţă empirică, apoi perioada Renaşterii – preocupată de definirea şi esenţa limbajului, apoi sec. XVII-XVIII – epoca elaborării gramaticilor generale (“Grammaire générale et raisonée” de Antoine Arnauld, Claude Lancelot, Port-Royal, 1660) şi apariţia raţionalismului, secolul al XIX-lea pune pe prim plan studiul limbii “în sine şi pentru sine” (Saussure) şi marchează constituirea lingvisticii ca ştiinţă aparte; tot acum se elaborează metoda comparativ-istorică; secolul XX este secolul structuralismului lingvistic cu predilecţii pentru sincronie, glossematică, distribuţionalism, statistică, substituţie, gramatică generativă, pozitivism şi antipozitivism, funcţionalism etc. În ultimele decenii ale secolului XX lingvistica se dezvoltă în interdependenţă cu ştiinţe ale culturii, cu semiotica, cu ştiinţele exacte şi cele ale naturii, cu infromatica.

Sferele de cercetare


Specialităţi adiacente:
Specialităţi complementare:

Delimitările de specialităţile adiacente

Soluţionarea obiectivelor trasate în investigaţiile ştiinţifice la specialitatea 10.02.19 – Lingvistica generală, sociolingvistica, psiholingvistica e legată de apelarea la bazele teoretice, postulatele şi procedeele unor discipline adiacente, cum ar fi sociologia, filozofia, psihologia, istoria, filologia în sens larg (clasică şi modernă).

Limba, în general, e privită ca un fenomen social, apărând şi dezvoltându-se numai în societate. Limba naturală dispare odată cu dispariţia purtătorilor ei şi a comunităţii lingvistice respective. Pe Mapamond se duc războaie nu numai între popoare, ci şi între limbi. Sute de limbi au dispărut, fiind devorate de altele, mai mari şi mai puternice. În acelaşi timp apar unele limbi pe baza dezvoltării şi fortificării unor graiuri, cum se întâmplă în fostele ţări coloniale. Aceste şi alte aspecte de sociolingvistică se intersectează, în mod specific, cu sociologia, dar fiecare având, bine conturat, cercul său de probleme.

Specialitatea Lingvistica generală, sociolingvistica, psiholingvistica contactează în mod intim cu ştiinţele filozofice, în primul rând, cu ontologia şi teoria cunoaşterii (19.00.04). Studiile de lingvistică generală se fac în baza unei anumite metodologii. Din timpurile străvechi se duce lupta între partizanii metodologiei bazate pe recunoaşterea primatului materiei (linia Democrit) şi cei ce recunosc primatul ideii (linia Platon). Lingviştii admit (ca, de altfel, şi cei mai mulţi filologi) că materia există apriori, ca o realitate obiectivă, independent de conştiinţă, alcătuind factorul primordial al existenţei. Însă ideea (spiritul, conştiinţa, gândirea) apare ca un factor secundar, derivat, deci aposteriari. Acei lingvişti care ţin de linia Democrit se ocupă, în primul rând, de aspectul material, conţinutal, noţional, mentalist al comunicării, pe când cei ce ţin de linia Platon dau preferinţă aspectului amentalist, relaţional, aconţinutal, formal al comunicării.

Lingvistica generală are tangenţe şi cu ştiinţele psihologice, fără a repeta pe acestea din urmă. Limba, ca şi omul, este un organism viu, ea reflectă nu numai gândirea lui homo sapiens, şi ci starea lui psihologică (sufletească: emoţii, bucurii, dureri etc.). August Schleicher (1821-1868) a pus bazele unui curent psihologist în lingvistică, identificând limba cu organismul viu. Şi totuşi, deosebirea centrală între limbă naturală şi organismul viu există în mod obiectiv. Organismul viu, chiar dacă dispune de condiţii optime de existenţă, se stinge, pe când o limbă naturală în ambianţele numite se va dezvolta pe ascendentă. Din ştiinţele psihologice, lingvistica a preluat unele metode de studiu ca: formularea unei ipoteze, validarea sau nvalidarea acesteia; observarea individului-vorbitor (educaţia lui, profesia, cultura, gestul, mimica etc.). Psiholingvistica se interesează nu numai de codul verbal, ci şi de alte tipuri de coduri comunicative. Aşadar, psiholingvistica este o ştiinţă interdisciplină, având ca obiect de studiu relaţia dintre structura mesajelor şi procesele psihice, specifice indivizilor care le produc şi le inerpretează într-o situaţie comunicativă dată.

Tezele de doctorat, care conţin elemente de sociolingvistică, psiholingvistică, filozofia limbii se prezintă la susţinere la Consiliul Ştiinţific Specializat 10.02.19.


Autorii:

Date despre autorii paşaportului specialităţii ştiinţifice, a programei examenului de doctorat şi date despre recenzenţi

Autorii
  1. Ciobanu Anatol, doctor hab., profesor universitar, m.c. al A.Ş.M., şef Catedra Limba Română, Lingvistică Generală şi Romanică.

Recenzenţii:

  1. Teodor Cotelnic, doctor hab., prof. ad-interim, de la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii Pedagogice de Stat “Ion Creangă” din Chişinău.
  2. Oglindă Emilia, doctor, conferenţiar la Facultatea de Litere a USM.