|
StatutTeza a fost susţinută pe 19 aprilie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 18 septembrie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 341.21/.22(043.2)
|
Consacrarea în Carta O.N.U. şi documente subsecvente, a principiilor fundamentale ale dreptului internaţional împreună cu integritatea teritorială a statelor, inviolabilitatea frontierelor şi corolarul lor principiul egalităţii suverane, a produs transformări profunde şi în modalităţile de modificare a teritoriului de stat, temeiurile juridice clasice afirmate în practica statelor, prezentând doar un interes istoric şi pentru aprecierea „justului titlu”, în concordanţă cu perioada şi modalităţile admise ale transformărilor teritoriale.
Interzicerea recurgerii la forţă pentru aproprierea de teritorii statale, prin cucerire, ocupare şi anexiune, concomitent cu afirmarea principiilor inviolabilităţii frontierelor şi integrităţii teritoriale a statelor, au contribuit la menţinerea statusquo-ului teritorial existent, dar şi la formarea de noi state independente prin exercitarea dreptului la autodeterminare al popoarelor. Imprescriptibilitatea suveranităţii statelor asupra teritoriului lor, exclude orice modificare teritorială nerealizată în conformitate cu dreptul internaţional contemporan, prin mijloace paşnice şi cu acordul statelor interesate, în baza liberului consimţământ şi a intereselor poporului căruia îi aparţine teritoriul, exprimat prin referendum.
În acest sens, statelor le revin obligaţii de promovare pe teritoriul lor şi protejare a drepturilor aparţinând minorităţilor naţionale sau etnice, de asemenea de cooperare pentru respectarea şi asigurarea dezvoltării lor economice, sociale şi culturale, fără ca în exercitarea drepturilor persoanelor aparţinând unor minorităţi, acestea să întreprindă activităţi şi acte contrare principiilor fundamentale, egalităţii suverane, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a statelor. Frontierele statelor şi regimurile lor juridice reprezintă mijloace de protejare a teritoriului de stat şi prevenire a modificărilor teritoriale ilicite. Clasificarea regimului juridic de frontieră în unilateral şi bilateral este limitativă, deoarece nu acoperă toate formele de manifestare a raporturilor juridice frontaliere, acesta având şi o componentă internaţională, reglementată prin acorduri şi convenţii multilaterale, ce conţine norme aplicabile regimului juridic la controlul şi trecerea frontierelor.
Componenta internaţională include: regimul comunitar, ce conţine normele elaborate şi adoptate de U.E. în Codul Frontierelor Schengen, regimul euroregional, care cuprinde norme elaborate de organizaţii regionale, referitoare la cooperarea transfrontalieră şi regimul internaţional al frontierelor, în al cărui conţinut sunt incluse norme privind efectuarea controlului de frontieră, în baza unor convenţii internaţionale.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: