|
StatutTeza a fost susţinută pe 21 mai 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 19 iunie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 616.831-001+ 616.831-005-084-08+ +616-036.86
|
În lucrare sunt prezentate rezultatele studiului manifestărilor clinice ale consecinţelor traumatismelor cranio-cerebrale şi influenţa traumatismelor cranio-cerebrale asupra apariţiei şi evoluării patologiei vasculare cerebrale. În studiu au fost utilizate datele comisiilor medicale pentru aprecierea capacităţii vitale despre invalizii cu consecinţe ale traumatismelor cranio-cerebrale şi materialele investigaţiilor clinice proprii ale pacienţilor cu patologie cerebrală vasculară apărută în perioada tardivă după traumatismele cranio-cerebrale. Sunt descrise particularităţile polimorfismului clinic şi de evoluare a dereglărilor vasculare cerebrale posttraumatice. Este evidenţiat mecanismul patogenezei insuficienţei vasculare cerebrale posttraumatice. Este argumentat mecanismul direct şi indirect.
Mecanismul direct constă în deteriorarea peretelui vascular de către agentul traumatizant şi, ca rezultat, în apariţia cicatricelor vasculare, anevrismelor, îngustărilor care contribuie la diminuarea debitului sangvin, ruptura peretelui vascular, formarea plăcilor aterosclerotice.
Mecanismul indirect este mai comlicat, fiind rezultatul acţiunii factorului traumatizant asupra regiunii hipotalamice, provocând disfuncţia ei. Pe acest fundal apar dereglări vegetative şi de homeostază, care treptat evoluează în distonie vegeto-vasculară, hipertensiune arterială simptomatică, ateroscleroză cerebrală precoce, encefalopatie discirculatorie, accidente cerebrale vasculare acute. În baza datelor clinice ale pacienţilor cu ictus cerebral au fost elaborate standardele şi protocoalele managementului acestor pacienţi în perioada prespital şi după spitalizare.
Au fost elaborate recomandări concrete de reabilitare precoce şi tardivă a pacienţilor cu ictus cerebral şi patologie asociată.
A fost elaborată şi propusă metoda de reabilitare cu unde electromagnetice de frecvenţă extrem de înaltă UEMFEÎ prin intermediul aparatului UEM-4, construit de colaboratorii Institutului de Fizică al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.
Concluzia de bază a disertaţiei este aprecierea traumatismului cranio-cerebral drept unul din factorii de risc majori de dezvoltare a patologiei vasculare cerebrale în perioada tardivă.
Pentru implementare în practică au fost propuse standardele şi protocoalele de management al pacienţilor cu accidente vasculare cerebrale acute.
CAPITOLUL III - Clinica şi evaluarea consecinţelor tardive ale traumatismelor cranio-cerebrale închise şi deschise.
CAPITOLUL VII - Patogeneza dereglărilor vasculare cerebrale în perioada tardivă a traumatismelor cranio-cerebrale.