|
StatutTeza a fost susţinută pe 10 iunie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 18 septembrie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 616.12-085:615.27.4:615.277.3
|
În lucrare a fost descris studiul clinico-experimental dedicat evaluării efectelor cardioprotectorii ale pravastatinei la pacienţii care administrează chimioterapie cu component cardiotoxic antraciclinic şi în modelele experimentale de cardiomiopatie antraciclinică. Studierea funcţiei ventriculare pe cord izolat a demonstrat dereglări profunde ale activităţii diastolice şi sistolice induse de doxorubicină – unei din cele mai efective şi cardiotoxice antracicline. Administrarea concomitentă de pravastatină a rezultat prin prezervarea efectivă a funcţiei cardiace.
În cadrul compartimentului clinic au fost estimaţi indicatorii activităţii cardiace prin electro- şi ecocardiografie, activitatea serică a CFK-MB, componentele lipidogramei serice şi eficacitatea tratamentului antineoplazic la 78 pacienţi cu limfom nonhodgkin limfoblastic, aflaţi sub tratament cu antracicline în componenţa programului standard de chimioterapie CHOP. După 6 luni de supraveghere, în grupurile fără coadministrare de pravastatină au fost identificate tulburări ale funcţiei cardiace induse de antracicline. La ¼ din pacienţii grupului de control (cu risc mic de complicaţii cardiace) s-a dezvoltat disfuncţie diastolică tip „afectarea relaxării”. În grupul II (cu risc cardiovascular important) s-a estimat prograsarea disfuncţiei diastolice şi afectarea contractilităţii ventriculare: diminuarea elocventă a fracţiei de ejecţie şi fracţiei de scurtare, reducerea timpului de ejecţie. Majorarea autentică a indicelui Tei denotă agravarea disfuncţiei cardiace. Ameliorare semnificativă a activităţii cardiace a fost apreciată în grupul III (cu risc cardiovascular important şi administrare simultană de pravastatină în doză de 20 mg/zi): majorarea fracţiei şi timpului de ejecţie, diminuarea indicelui Tei, reducerea dublă a numărului de pacienţi cu o diastolă afectată.
Prelungirea intervalului QT determinată de tratamentul cu antracicline a fost semnalată în ambele grupuri fără statină. În grupul II, cota de pacienţi cu QT patologic s-a dublat. În grupul, care a administrat pravastatină intervalul QT s-a normalizat în ⅔ cazuri.
Activitatea serică a CFK-MB a atins majorare elocventă în grupul de control după 3 luni de supraveghere şi după 6 luni – în grupul II, la pacienţii cu doze sumare de doxorubicină mai înalte. În grupul III s-a reuşit preîntâmpinarea creşterii activităţii CFK-MB.
Expresia clinică a cardiotoxicităţii antraciclinice a fost agravarea sau apariţia patologiei cardiovasculare la 42,9% din pacienţii grupului II. Astfel, clasa funcţională de insuficienţă cardiacă (NYHA) a crescut în 31,4% cazuri. În grupul III, administrarea concomitentă de pravastatină a determinat ameliorarea evoluţiei patologiei preexistente în 21,4% cazuri, iar efectul hipolipidemic a cauzat reducerea semnificativă a riscului cardiovascular global la 36% din pacienţii acestui grup.
Evaluarea eficacităţii antitumorale a chimioterapiei în grupurile de studiu nu a demonstrat evidenţe concludente despre influenţa statinei asupra acesteia.
Ameliorarea funcţiei cardiace cu ajutorul statinelor a fost obţinută în numeroase studii. Rezultatele notate sânt, probabil, bazate pe efectele pleiotrope ale statinelor: antioxidant, antiinflamator, imunomodulator, endotelioprotector etc., totalitatea cărora asigură beneficiul cardioprotector al pravastatinei, inclusiv în cadrul cardiotoxicităţii antraciclinice.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: