|
StatutTeza a fost susţinută pe 25 iunie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 18 septembrie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 616.233- 002- 08 + 615.234
|
În studiul complex efectuat pe un lot de 106 bolnavi cu BPCO s-a determinat, că derglările permeabilităţii bronşice confirmate prin diminuarea constantelor dinamice pulmonare (VEMS, V25-75, V50, V75) au influenţat ventilaţia pulmonară prin majorarea VR şi MVR, cu consecinţă de reducere a difuziunii gazelor prin membrana alveolo-capilară. Dereglările mai pregnante s-au determinat cu predilecţie la pacienţii cu obstrucţie bronşică pronunţată şi severă. Diminuarea capacităţii ventilatorii a pulmonilor dereglează inevitabil şi parametrii circuitului mic, astfel încât starea hemodinamicii pulmonare depinde de gradul de exprimare a dereglărilor funcţiei respiraţiei externe. La bolnavii cu dereglări severe a permeabilităţii bronşice, cu hipoxemie cronică însoţite de hipercapnie alterările hemodinamice au fost mai pronunţate.
La evaluarea acţiunii teofilinei retard, salbutamolului şi bromurii de iprotropium asupra mai multor verigi ale lanţului evolutiv al BPCO s-a constatat, că toate categoriile de bronhodilatatoare au influenţat semnificativ statistic ventilaţia pulmonară (s-a redus VR, MVR), hemodinamica (a scăzut PSAP, Pmed AP, RVP), difuziunea alveolo-arterială a gazelor (a crescut Ttis O2, TL O2) şi indicii de oxigenare a sângelui arterial (s-au majorat PaO2, CaO2, Sa O2), însă cu unele particularităţi. Salbutamolul a scăzut mai semnificativ VR, comparativ cu teofilina retard şi bromura de iprotropium. Salbutamolul şi teofilina retard a avut o influenţă mai mare asupra VC şi MVR, versus bromurii de iprotropium. Modificarea postcurativă a presiunii în artera pulmonară este echivalentă în toate schemele de tratament, însă efect mai pronunţat asupra RVP s-a observat la administrarea teofilinei retard. Atât salbutamolul cât şi teofilina retard au avut un efect mai pronunţat asupra P(A-a) O2 şi Qs, respectiv am observat ameliorarea mai pregnantă a indicilor de oxigenare a sângelui arterial la aceşti pacienţi, versus persoanelor ce au administrat bromură de iprotropium.
CAPITOLUL 4. Eficacitatea tratamentului bronhopneumopatiei obstructive cronice cu bronhodilatatoare