Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2008 / iulie /

Modernizarea instituţiilor dreptului românesc de la sfîrşitul sec. al XVIII-lea pînă la prima Constituţie Românească (1866)


Autor: Panduru Petru
Gradul:doctor în drept
Specialitatea: 12.00.01 - Teoria generală a dreptului; istoria statului şi dreptului; istoria doctrinelor politice şi de drept
Anul:2008
Conducător ştiinţific: Andrei Smochină
doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Istorie al AŞM
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 25 iulie 2008 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 18 septembrie 2008

Autoreferat

Adobe PDF document0.28 Mb / în română

Cuvinte Cheie

modernizare, reformă, reorganizare, independenţă, regim turco-fanariot; dominaţie fanariotă; putere protectoare; putere suzerană, dominaţie habsburgică;izvoare de drept, cutumă; ,,prava”; ,,zakon”; legea ţării; obiceiul pământului; ,,lex olahorum”; act osăbit, „,aşezământ”;, legiuire;legiuitor,evoluţia dreptului,dreptul de proprietate, condică; cod; liberalizare, unire, stat de drept, stat modern, sistem de drept, ramură de drept, reglementare juridică, normă juridică, tehnică juridică, legalitate, faliment; drepturile persoanelor; ,,fapte criminaliceşti”; convenţie, autonomie, adunare;obşteasca adunare, adunări de stări, divan; parlament, monarhie constituţională,separarea puterilor, unitate naţională,unificare

Adnotare

Scopul de bază al investigaţiei cuprinse în cadrul acestei lucrări este cercetarea fenomenului modernizării instituţiilor dreptului Românesc de la sf. sec.XVII-lea pînă la prima Constituţie Românească (1866), din perspectiva edificării statului modern şi contemporan – România.

Finalitatea propusă în demersurile teoretice pe care le-am întreprins a vizat formarea unei concepţii unitare asupra premiselor modernizării dreptului românesc, în postura de concept fundamental al desfăşurării modernizării statului şi dreptului românesc prin opera reformatoare a domnitorului Al. I. Cuza. Din unghiul de vedere ales, în cercetarea şi analiza multidimensională a subiectului: stabilirea legăturilor dintre cerinţele şi principiile modernizării dreptului românesc cuprinse în programele celor mai radicale momente revoluţionare din ţările române, revoluţia lui Tudor Vladimirescu de la 1821; revolutia din 1848 şi Actul Unirii celor două principate, Moldova şi Ţara Românească, de la 1859, am încercat să reliefăm coordonatele evoluţiei dreptului românesc pe calea modernizării în prima jumătate a sec XIX-lea pînă la formarea dreptului modern.

Fiecare investigaţie într-o arie a realităţii, este abordată printr-un anumit mod de percepere. Astfel, datorită utilizării unui set de metode – unele generale, altele particulare, am modelat programul de cercetare şi implicit rezultatele investigaţiei.

Fundamentul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetărilor efectuate îl formează lucrările istoricienilor şi teoreticienilor din domeniul dreptului, atît a doctrinarilor autohtoni, cît şi a celor din alte ţări, cu un accent pregnant asupra aspectelor principale ale constituirii şi dezvoltării statului şi dreptului în ţările Europei Occidentale, leagănul civilizaţiei de pe bătrânul continent şi principalul suport istoric al constituirii sistemelor de drept contemporan.

Baza metodologică şi tehnico-ştiinţifică a investigaţiei, analizele metodice variate, relevă complexitatea analizei cercetării şi, considerăm va facilita procesul de iluminare a spaţiilor necunoscute a fenomenelor studiate.

Inovaţia ştiinţifică a lucrării rezidă în contribuţia adusă prin realizarea unui studiu complex, în România, asupra punerii bazelor dreptului modern românesc.

Din aceste considerente, întru continuarea efortului depus de gînditorii jurişti, filosofi, sociologi, dincolo de enunţurile deja existente asupra conceptului de modernizare a statului şi dreptului românesc în perioada investigată, prezenta lucrare de sinteză este o primă tentativă de a supune unei analize pertinente, luînd în considerare toate proiectele de reformă şi reformele realizate de forţele progresiste şi elita politică pentru asigurarea unui cadru juridic adecvat unei evolutii ascendente în toate sferele de activitate în perioada de trecere de la medieval la modern

Cuprins


CAPITOLUL I. Premise ale modernizării dreptului românesc; reformele domnitorilor fanarioţi în Ţara Românească şi Moldova şi ale absolutismului luminat austriac în Transilvania
  • 1. Consecinţe ale instaurării regimului fanariot şi habsburgic în principatele române
  • 2. Accentuarea destrămării feudalismului; apariţia şi dezvoltarea relaţiilor burgheze
  • 3. Principalele legiuiri reformatoare din vremea domnilor fanarioţi
  • 4. Prescripţiuni vizând modernizarea principalelor instituţii juridice în legislaţia fanariotă
  • 5. Începuturile modernizării dreptului în Transilvania

CAPITOLUL II. Modernizarea instituţiilor dreptului în prima jumătate a secolului al XIX-lea
  • 1. Principiile modernizării dreptului în programele revoluţiei lui Tudor Vladimirescu
  • 2. Regulamentele Organice, primele constituţii ale principatelor române
  • 3. Problema modernizării instituţiilor juridice în revoluţia română de la 1848

CAPITOLUL III. Unirea principatelor Moldova şi Muntenia; desăvârşirea modernizării statului şi dreptului românesc sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza
  • 1.Organizarea de stat şi juridică a principatelor după revoluţia de la 1848-1849; intensificarea luptei pentru unire
  • 2. Intensificarea mişcării pentru unirea principatelor: activitatea divanurilor ad-hoc
  • 3. Dubla alegere a lui Al. I. Cuza
  • 4. Al. I. Cuza, făuritorul instituţiilor moderne ale statului, desăvârşirea sistemului de drept român modern