Compuşi complecşi ai cuprului(ii) cu carbohidrazona aldehidei salicilice şi derivaţii ei
|
StatutTeza a fost susţinută pe 12 iunie 2009 în CSSşi aprobată de CNAA pe 1 octombrie 2009 Autoreferat – 1.20 Mb / în română |
Cuvinte Cheie
compuşi de tip cluster, cupru(II), proprietăţi magnetice, liganzi ce conţin N, baze Schiff, carbohidrazone.Adnotare
Bibliografie: 126 surse bibliografice; Figuri: 83; Tabele: 2.
În lucrare au fost efectuate sinteza, studiul structurii şi proprietăţilor complecşilor cuprului(II) cu liganzi organici, obţinuţi prin condensarea derivaţilor aldehidei salicilice cu carbohidrazida şi tiocarbohidrazida. A fost stabilit că sistemele date se manifestă ca liganzi flexibili
hexadentaţi, coordinează la ionii de cupru prin intermediul a două seturi donore: O,N,N şi O,N,O(S) şi sunt în formă tri- şi tetradeprotonată. Liganzii adoptă forma tautomerică (tio)enolică anti, ca urmare a unui echilibru (tio)ceto-(tio)enolic. Au fost elaborate şi realizate metode de sinteză a 23 compuşi coordinativi ai cuprului(II), studiate proprietăţile complecşilor obţinuţi şi stabilite structurile geometrice. S-a studiat influenţa mediului de reacţie asupra compoziţiei şi stereochimiei
compuşilor complecşi ai cuprului cu liganzii menţionaţi mai sus, iar veridicitatea rezultatelor obţinute (compoziţia, proprietăţile fizico-chimice, structura) se bazează pe investigări paralele cu mai multe metode contemporane de cercetare: spectroscopia IR, UV-Vis şi RMN, măsurători magnetice. În baza analizei cu raze X au fost determinate şi caracterizate structurile cristaline pentru 21 compuşi sintetizaţi, fapt ce a confirmat făra echivoc prezenţa structurilor cu diferită nuclearitate (structuri mono-, bi-, tetra-, octanucleare şi structuri polimerice). Au fost studiate proprietăţile magnetice pentru о selecţie de compuşi, care au demonstarat că între centrii paramagnetici se realizează o interacţiune antiferomagnetică cu valori ale constantelor de schimb de la moderate până la puternice. A fost stabilită o deosebire cardinală în structura bis(saliciliden)diaminoguanidinei faţă de alţi reactivi din această grupă. În stare cristalină este stabilizat izomerul aminic, care formează cu ionii de cupru(II) compuşi mononucleari, coordinând ca un acid monobazic prin setul de atomi donori O,N,N.
Rezultatele prezentate în lucrare au constituit obiectul a 4 articole ştiinţifice şi 12 rezumate
la conferinţe ştiinţifice internaţionale.
Cuprins
- 1.1. Compuşi coordinativi ai carbohidrazidei şi tiocarbohidrazidei cu metalele de tranziţie
- 1.2. Compuşi coordinativi ai carbohidrazonelor şi tiocarbohidrazonelor cu cetone şi aldehide
- polifuncţionale
- Rezultate şi discuţii
CAPITOLUL 2. COmpuşi coordinativi ai cuprului(ii) cu carbohidrazona aldehidei salicilice şi derivaţii acesteia
- 2.1 Compuşi cooordinativi ai cuprului(II) cu carbohidrazona aldehidei salicilice
- 2.2 Compuşi coordinativi ai curului(II) cu carbohidrazona aldehidei salicilice substituite
CAPITOLUL 3. Compuşi coordinativi ai cuprului(ii) cu derivaţii tiocarbohidrazidei
- 3.1. Compuşi coordinativi octanucleari ai Cu(II), ce conţin punţi azinice
- 3.2. Compuşi coordinativi binucleari ai Cu(II) cu tiocarbohidrazonele aldehidei salicilice
- substituite
CAPITOLUL 4. Compuşi coordinativi ai cuprului(ii) cu diaminoguanizona aldehidei salicilice şi derivaţii acesteia
- 4.1. Compuşi coordinativi mononucleari ai Cu(II)
CAPITOLUL 5. Influenţa naturii grupei funcţionale din fragmentele carbonilice. compuşi coordinativi ai cuprului cu tiocarbohidrazona O-Aminobenzaldehidei
Partea experimentală
CAPITOLUL 6. Metode de sinteză şi analiză
Referenţi Oficiali
- Aurelian Gulea
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova - Paulina Bouroş
doctor, conferenţiar cercetător, Institutul de Fizică Aplicată
Teze
Acte Normative
