Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
PREGĂTIREA CADRELOR
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2009 / iunie /

Studiu asupra îmbinărilor de cuvinte în limba română


Autor: Botnarciuc Vasile
Gradul:doctor habilitat în filologie
Specialitatea: 10.02.01 - Limba română
Anul:2009
Consultant ştiinţific: Ion Eţcu
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 26 iunie 2009 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 5 noiembrie 2009

Autoreferat

Adobe PDF document – 0.53 Mb / în română

Cuvinte Cheie

Analiză, analiză structural-semantică, asistemic, canal, categorie, clasificare, com¬binatoric, compa¬tibilitate, comunicare, cunoaştere, denotat, deriva¬tologie, determinat, determinant, emiţător, entitate, enunţ, episte¬mologie, esenţă, extraglotic, extra¬lingvistic, facultativ, flux de informaţie, frecvenţă, gnoseologie, gnostic, îmbinare de cuvinte, lexem, logoformă, limbă, model, model structural, nivel emic, nivel etic, nominativ, nominaţie, noţiune, ocurenţă, obliga¬toriu, ontic, paradigmatic, paradigmă, parte de propoziţie, propoziţie, receptor, referent, semn, semn lingvistic, semnificant, sintagmatic, sintagmă, sintaxă, sintaxologie, sinteză, sistem, sistemic, substanţă, topică, valenţă, variantă, vorbire

Adnotare

Teza de doctor habilitat în filologie cu tema: Studiu asupra îmbinărilor de cuvinte în limba română este consacrată problemei îmbinărilor de cuvinte în limba română, care, de obicei, sînt tratate ca unităţi sintactice nominative, nepredicative, constituite din două cuvinte de sine stătătoare, corelate între ele printr-un raport de subordonare. Pornind de la această informaţie, ne-am propus mai întîi de toate să verificăm dacă într-adevăr ÎC sînt unităţi ale sintaxei limbii şi, dacă da, care este potenţialul lor funcţional. În vederea realizării acestei sarcini, ne-am conformat rigorilor cercetării ştiinţifice şi am împărţit întregul act al cercetării în două etape: prereflexivă şi postreflexivă. În etapa prereflexivă, adică empirică, am identificat în vorbirea scrisă şi orală entităţile sintactice, care cad sub incidenţa definiţiei de mai sus, altfel spus, am delimitat ÎC de celelalte unităţi ale limbii. Dat fiind că sub aspect cantitativ ÎC tind spre infinit, în urma unor reflecţii am procedat la eliminarea treptată din componenţa lor a elementelor neconstitutive, neobligatorii pentru integritatea lor semantică şi structurală. Punînd la bază principiul omogenităţii semantico-structurale, am grupat entităţile sintactice, reduse la minimul finit, suficient şi obligatoriu, în clase. Examinate din punctul de vedere al organizării sistemice, s-a constatat că aceste 15 clase de ÎC se prezintă ca realizări (obiectivări, materializări) ale unor sisteme. Comparate cu clasele respective de enunţuri, s-a dovedit că, dacă facem abstracţie de elementele purtătoare a funcţiilor de S şi P, carcasele relaţionale ale celor două tipuri de entităţi sintactice sînt identice, cu singura deosebire: una este actualizată, dinamică, personalizată, comunicativă, iar cealaltă este depersonalizată, statică, nominativă.

Deoarece clasele de ÎC se caracterizează şi ele printr-o diversitatea infinită, am procedat la obţinerea esenţelor acestor clase, pe care le-am fixat în termen de Sintagmă şi care se prezintă ca o totalitate a funcţiilor sintactice realizate în cadrul fiecărei clase.

Manipulînd (operînd) cu sintagma, noi părăsim faza cercetării empirice şi trecem în etapa postreflexivă; avansăm în „împărăţia” gîndirii raţionale, eliberate de materia sesizabilă a limbii.

În urma analizei comparative (confruntative), structural-componenţiale şi seman¬tico-contextuale, am scos în evidenţă atît deosebirile şi diferenţele fundamentale, existente între cele 15 clase de ÎC inventariate, cît şi unele asemănări observabile, care le apropie.

În cercetare au fost tratate diverse probleme cu scopul de a explicita o serie de aspecte, chestiuni, în viziunea noastră – principiale şi fundamentale – specifice feno¬menului sintactic desemnat cu termenul de ÎC. Prin această cercetare noi am reuşit să consolidăm şi mai mult temelia ştiinţei tradiţionale, care se numeşte sintaxa clasică.

În cercetarea dată am căutat, prin utilizarea diverselor modalităţi, să demonstrăm existenţa mai multor clase de îmbinări de cuvinte omogene ca entităţi individuale, care, fiecare în parte, reprezintă veritabile subsisteme individuale, constituite din elemenete obligatorii şi relaţii (raporturi) sintagmatice de interdependenţă, care şi asigură existenţa şi funcţionarea fiecărui sistem (subsistem) ca atare.

Soluţionarea acestei probleme fundamentale s-a dovedit posibilă doar în urma conştientizării faptului că succesul cercetării (al oricărei cercetări ştiinţifice) depinde de faptul în ce măsură vom şti să ne folosim de busola epistemologică a cărei menire specială este să înlesnească obţinerea adevărului ştiinţific.

Din bogatul arsenal de procedee preconizate de teoria generală a cunoaşterii s-a recurs mai ales la analiză şi sinteză, la dihotomizări (ontic/gnostic, concret/abstract, fenomen/esenţă, particular/general, concret senzorial/abstract raţional), inclusiv la delimitarea strictă dintre sintaxologia empirică şi sintaxologia teoretică.

Cuprins


CAPITOLUL I. Sintaxa, sintaxologia şi unităţile lor
  • 1.1. Sintaxa, sintaxologia şi unităţile lor constitutive
  • 1.2. Sintaxologia românească: controverse şi paradoxuri terminologice
  • 1.3. Îmbinare de cuvinte sau sintagmă?
  • 1.4. Scurt istoric privind problema studierii îmbinărilor de cuvinte în limba română
  • 1.5. Raporturi sintagmatice, paradigmatice şi de ierarhie
  • 1.6. Comunicare şi limbaj

CAPITOLUL II. Îmbinarea de cuvinte ca unitate sintactică
  • 2.1. Noţiunea de unitate sintactică: trăsături definitorii semantico-structurale şi funcţionale
  • 2.2. Funcţia îmbinărilor de cuvinte în structura enunţului
  • 2.3. Statutul gramatical al îmbinărilor de cuvinte
  • 2.4. Controverse privind statutul ontic al îmbinărilor de cuvinte
  • 2.5. Atributul sintagmic şi atributul propoziţional

CAPITOLUL III. Corelaţia dintre îmbinarea de cuvinte şi alte unităţi ale limbii
  • 3.1. Trăsături comune cuvîntului şi îmbinării de cuvinte
  • 3.2. Corelaţia dintre cuvînt, îmbinare de cuvinte şi enunţ
  • 3.3. Izomorfismul dintre îmbinarea de cuvinte şi derivatul lexical
  • 3.4. Izomorfismul dintre îmbinarea de cuvinte şi termenul subordonat al enunţurilor complexe

CAPITOLUL IV. Tipologia îmbinărilor de cuvinte
  • 4.1. Clasificarea îmbinărilor de cuvinte
  • 4.2. Abordarea îmbinărilor de cuvinte din punctul de vedere al sistemicităţii
  • 4.3. Paradigma sintagmelor bimembre, trimembre şi patrumembre
  • 4.4. Trăsături generale şi diferenţiale ale sintagmelor
  • 4.5. Particularităţile sintagmatice ale îmbinărilor de cuvinte