|
StatutTeza a fost susţinută pe 7 octombrie 2009 în CSSşi aprobată de CNAA pe 17 decembrie 2009 Autoreferat– 0.47 Mb / în română |
Teza este expusă pe 151 pagini şi cuprinde: introducere, 5 capitole, concluzii, recomandări practice, bibliografie inspirată din 221 surse literare, 7 anexe, 25 tabele, 49 figuri şi 2 cazuri clinice. Tezele şi ideile de suport ale studiului au fost relatate în 12 lucrări ştiinţifice. Cuvinte cheie: leziuni cerebrale acute, sedare continuă, drog sedativ, leziune cerebrală secundară, outcome neurologic.
Domeniul de studiu. Pacienţii cu leziuni cerebrale acute (traumatisme cerebrale, accidente cerebrovasculare cu formare de hematom intracerebral, hipoxii cerebrale poststrangulare), care în complexul terapiei intensive au fost supuşi sedării medicamentoase continue. Sarcinile lucrării. Cercetarea efectelor sistemice şi cerebrale ale sedării medicamentoase continue în funcţie de drogul sedativ (Tiopental de sodiu, Midazolam, Propofol), evaluarea homeostaziei prin prisma osmolarităţii serice şi conturarea criteriilor de prognozare a evoluţiei şi rezultatelor tratamentului bolnavilor cu leziuni cerebrale acute.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. S-a demonstrat stabilitate hemodinamică maximă şi schimbări minime la nivelul metabolismului sistemic la bolnavii care au beneficiat de sedare continuă cu Tiopental de sodiu, comparativ cu loturile concurente de pacienţi care au fost sedaţi cu Propofol şi Midazolam. În cadrul analizei funcţiei respiratorii a fost demonstrată superioritatea sensibilităţii testului PaO2/PAO2, comparativ cu PaO2/FiO2 (85% versus 64%) în predicţia leziunii pulmonare acute, în timp ce testul PaO2/FiO2 se caracterizează printr-o specificitate net superioară testului concurent (92% versus 38%) şi a fost argumentat beneficiul protezării respiratorii şi instituirii suportului ventilator precoce. Prin examenul reoencefalografic s-a stabilit reducerea componentului sanguin la nivelul cutiei craniene, determinat de sporirea rezistenţei vasculare la nivelul patului arterial şi venos, fenomene care au dominat emisfera primar intactă. Hiper- şi hiponatriemia însoţită de hiper- şi hipoosmolaritate serică au fost descrise ca faze evolutive ale resetării osmostatului, iar studiul a reliefat factorii prezenţa separată sau asocierea cărora servesc criterii de prezumţie a prognosticului rezervat la un bolnav cu leziuni cerebrale acute, precum sunt: statutul neurologic evaluat cu 9-12 puncte şi 6 puncte în baza scalei Glasgow; hipoxia şi protezarea respiratorie tardivă; asocierea pneumoniei nozocomiale; hiperventilarea în primele 24 ore; vârsta de peste 50 ani; nivelul sporit al glicemiei, natriemiei şi osmolarităţii serice.
Semnificaţia teoretică. Însuşirea particularităţilor evolutive ale bolnavului cu leziuni cerebrale acute oferă posibilitatea de a preîntâmpina sau stopa precoce leziunea cerebrală secundară, care în mare parte, este determinantă în evoluţia pacientului.
Valoarea aplicativă a lucrării. Tratamentul “agresiv” al hipotensiunii şi hipoxiei sistemice
în cazul bolnavului cu leziuni cerebrale acute este prerogativa primară a specialistului din
serviciul terapiei intensive. Includerea în schema de tratament a sedării medicamentoase
continue oferă condiţii pentru anticiparea complicaţiilor induse de hipercatecolaminemie,
excluderea “luptei cu ventilatorul” şi asigurarea ventilaţiei eficente a pacientului, reducerea ratei
metabolice atât la nivel sistemic, cât şi cerebral, adaptând cerinţele sistemice ofertei de oxigen.
Menţinerea perfuziei cerebrale adecvate, prin modelarea relaţiei elementelor componente ale
cutiei craniene, necesită monitorizare riguroasă şi complexă a parametrilor vitali, care au drept
scop evidenţierea precoce a dereglărilor homeostazice şi întreprinderea măsurilor terapeutice
necesare în vederea corecţiei acestora.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: