Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Tratamentul ortodontic a deformaţiilor zonei oro-maxilo-faciale la pacienţii cu despicături unilaterale ale buzei şi palatului


Autor: Mazen Husni A. Al Momani
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.21 - Stomatologie
Anul:2005
Conducător ştiinţific: Ion Lupan
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 2 februarie 2005 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 24 februarie 2005

Autoreferat

Adobe PDF document0.29 Mb / în română

Adnotare

Prezentul studiu s-a focalizat asupra dereglărilor anatomo-funcţionale ale zonei oromaxilo- faciale la bolnavii cu despicături labio-palatine urmărind elaborarea unor metode ortodontice mai performante de redresarea anomaliilor dento-maxilare asociate acestora. Astfel s-a examinat statutul funcţional şi conformaţia sistemului dento-maxilar la 73 bolnavi cu despicături labio-palatine unilaterale cu vârste cuprinse între 3 şi 17 ani, inclusiv 44(60,27%) băieţi şi 29(39,73%) fete, iar la 62 (84,93%) s-au determinat diferite specii de deformaţii şi anormalităţi.

În situaţia copiilor cu fisuri labio-palatine care fusese trataţi în manieră chirurgicală au fost depistate trei specii mai importante de deformaţii ale maxilei: îngustarea maxilarului superior, diformizarea segmentului frontal sub aspect de retrognatie a apofizei alveolare şi deformaţii ale arcadei dentare. În cazul copiilor cu DLPU, pentru care aceştia nu au urmat tratamente chirurgicale, s-au determinat de asemeni trei tipuri de diformizări maxilare: îngustare mai puţin pregnantă, defect al apofizei alveolare şi deformaţii ale arcadei dentare, deformarea sectorului frontal caracterizată de prognatia fragmentului incisiv.

Prevalează printre acestea îngustarea maxilei – 58,90% (43 pacienţi), dar se atestau de asemeni şi aplatizarea sectorului frontal – 15,07% (11) şi diformităţi ale arcadei dentare – 10,96% (8 pacienţi).

Pentru remedierea mai eficientă a îngustărilor de maxilar superior asociate cu despicătură labio-palatină unilaterală noi am elaborat şi implementat în practica clinică un aparat ortodontic multifuncţional cu exerciţiu în trei planuri. Pentru redresarea diformităţilor sub aspect de aplatizare a sectorului frontal al maxilarului superior sau cu protruzia palatinală a dinţilor la 11 bolnavi s-au aplicat plăci mobile din acrilat cu şurub disjunctiv.

Consolidarea rezultatelor curative impune adoptarea unui procedeu adecvat de retenţie în funcţie de forma şi gradul deformaţiei. După redresarea defectului de îngustare a maxilarului superior asociat despicăturilor labio-palatine la 27 bolnavi am utilizat un aparat ortodontic compus dintr-o placă palatinală din acrilat şi un arc vestibular, dispozitiv ce exclude apariţia recidivei. Acest aparat se poate practica pentru a anticipa îngustarea maxilei după uranoplastie.

La cercetarea amprentelor şi modelelor dento-maxilare practicate până şi după aplicarea aparatului ortodontic propus se poate remarca restabilirea de configuraţie a maxilarului superior, dezvoltarea uniformă a arcadei superioare şi se menţine suficient spaţiul interdentar necesar apariţiei dinţilor permanenţi şi constituirii muşcăturii de calitate suficientă. Printre avantajele meritorii ale respectivului dispozitiv ortodontic menţionăm termenele mai reduse de remediere a defectelor, precum şi calitatea rezultatului estetic, în special la copiii care au beneficiat şi de corective plastice.