Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Cartea religioasă în Basarabia. 1812-1918 ( între tradiţie şi politica ţaristă )


Autor: Maria Danilov
Gradul:doctor în istorie
Specialitatea: 07.00.02 - Istoria românilor (pe perioade)
Anul:2004
Conducător ştiinţific: Andrei Eşanu
doctor habilitat, profesor cercetător, Institutul de Istorie
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 24 septembrie 2004 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 23 decembrie 2004

Autoreferat

Adobe PDF document0.23 Mb / în română

Cuvinte Cheie

сarte veche, casa arhirească, cărţi liturgice, cărţi sfinte, tipograf, parohie, bucoavne, cler, patrimoniu, colecţii, colecţii, ecleziar, protopop, episcop, chiriarh, prelat, exarh, consistoriu, arhiereu, circulară, dispoziţie, adresă, raport, ukaz sinodal, gubernie, provincie, autocraţie, instituţii de cenzură, restricţii, vămi, carantină, sfânta tradiţie, politici prozelitiste, ieromonah, tipărituri religioase, tipografie exarhicească, literatură didactică, tipografie eparhială, administraţie ecleziastică, tipografie eparhială, literatură duhovnicească, administraţie imperială, biblioteci parohiale, biblioteci protopopeşti

Adnotare

Teza de doctorat Cartea religioasă în Basarabia. 1812-1918 (între tradiţie şi politica ţaristă), este un studiu actual cu tematică inedită. Explicaţia istorică este, în temei, orientată spre delimitarea unor momente semnificative ale cadrului istoric, politic, confesional şi cultural ce au marcat deopotrivă cartea religioasă din Basarabia ce a persistat sub semnul luptei permanente: între tradiţie şi politica ţaristă. Privită din această perspectivă istorică cartea religioasă reflectă specificul dezvoltării spirituale al Basarabiei în cadrul imperiului ţarist în raport cu alte provincii româneşti aflate sub dominaţie străină.

Lucrarea cuprinde: textul introductiv, trei capitole structurate pe zece paragrafe, concluzii finale, bibliografie, optsprezece anexe (documente inedite), cuvinte cheie, adnotare în limbile română, engleză şi rusă.

În baza unor materiale, în mare parte inedite, din colecţiile arhivelor din Republica Moldova (Chişinău) şi cele din Ucraina (Odesa) se constată, că organizarea tiparului în Basarabia este un rezultat direct al acelor schimbări politice, şi ecleziastice ce au intervenit în viaţa socială şi spirituală a românilor basarabeni după anul 1812,- scindarea politică fiind urmată arbitrar de scindarea adminstrativ - religioasă prin crearea unei noi eparhii în teritoriul anexat, - cea a Chişinăului şi Hotinului subordonată unei Biserici străine. Astfel, înfiinţarea unei tipografii locale trebuia să servească unor nevoi spirituale ale provinciei potrivit cu „moravurile, obiceiurile şi legile ei” în cadrul imperiului, însă înfiinţărea Tipografiei Exarhiceşt, în formula prevăzută de autoritatea ecleziastică imperialăi - prin Ukazul sinodal din 4 mai 1814 - anunţa tocmai despre încălcarea acestora. Prozelitismul politic era evident: în nou-înfiinţata tipografie cărţile tipărite în limba română urmau să fie traduse în exclusivitate după ediţiile sinodale ruseşti. Astfel, cea mai statornică instituţie socială – Biserica - urma să satisfacă ambiţiile unor practici prozelitiste agresive subordonate politicii ţariste. Or, tocmai aici şi se ascundea pericolul asimilării şi rusificării românilor basarabeni, - prozelitismul rusesc fiind camuflat sub masca identităţii de credinţă.

Sunt evidenţiate trei mari etape în activitatea editorială a Tipografiei Eparhiale: 1)1814-1821; 2) 1821-1883; 3) 1906-1918.

Investigaţiile întreprinse asupra textelor cuprinse în cărţile tipărite de exarhul Gavriil, cât şi analiza acestora în contextul documentului de arhivă, ne-a determinat să susţinem că, mitropolitul a reuşit să menţină tradiţia liturgică din vechile tipărituri româneşti de până la anul 1812. Consideraţii de ordin istoric, filologic şi lingvistic duc la concluzia că exarhul Gavriil nu a respectat întocmai cerinţele impuse de Sinodul din Petersburg în vederea traducerii textelor tipărite după modele ruseşti, stăruind să impună o variantă de compromis între tradiţie şi politica ţaristă: textele cuprinse în Liturghier (1815), Molebnic(1815, 1816), Catihisis (1816), Ceasoslov (1817), Psaltire (1818),- sunt în mare parte reeditări după ediţiile cunoscute în circuitul cărţilor de ritual din Ţările Române, cu mici adaos-uri din structura ediţiilor sinodale. Numeroase mărturii lingvistice atestă originea moldoveană, transilvăneană sau valahă a textelor liturgice cuprinse în tipăriturile din această perioadă. O altă situaţie int

ervine în timpul păstoriei lui Dimitrie Sulima: cărţile tipărite în perioada păstoriei acestuia nu sunt altceva decât traduceri integrale după ediţiile sinodale, în special, a literaturii religioase, ce avea drept scop educarea păstoriţilor în “duhul pravoslaviei ruseşti”.

Activitatea cărturărească a acestui ierarh basarabean este considerată o întreruperea tradiţiei în tipărirea cărţilor româneşti basarabene.

Supravegherea tiparului către a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost preluată de către Direcţia Economică a Casei Arhiereşti. Timp de un deceniu (1853-1863), au fost tipărite importante cărţi de ritual: Penticostarion (1853), Evangheliar (1855), Tipicon (1857), Trebnic (1859), Antologhion (1861), Triodion (1862), Octoih (1862), etc., ce sunt identificate drept reeditări integrale după cărţile apărute în alte tiparniţe din spaţiul românesc. Tipăriturile apărute în această perioadă sunt considerate ca o continuare a tradiţiei. Analiza documentelor, în mare parte inedite, - duc la concluzia că o dată cu numirea la catedra din Chişinău a episcopului Pavel Lebedev (1871- 1882), tipărirea cărţilor de ritual în limba română este interzisă, iar Tipografia Duhovnicească a fost inchisă. (Ukazul Sinodal din 13 ianuarie 1883 ). Tradiţia “moldovenismului” în biserică s-a dovedit, însă, a fi destul de puternică o dată ce clerul basarabean îşi revindică dreptul de a redeschide tipografia la începutul secolului XX, însă practicile prozelitiste sunt mult diferenţiate şi subtile: se încearcă substituirea limbii române din vechile cărţi liturgice cu graiul local “moldovenesc.” Eforturile guvernului ţarist sunt orientate astfel, orientate spre dialectizarea limbii romane în spaţiul dintre Prut şi Nistru. Trebuie să delimităm însă între cărţile apărute la Chişinău, în linii mari, două categorii: primele considerate “reproduceri” (confruntate) cu ediţiile sinodale şi în acest sens, erau lăsate sub supravegherea chiriarhilor; celelalte - “alcătuiri sau traduceri noi” erau în mod obligatoriu aprobate de cenzura sinodală, ceea ce este confirmat şi în cuprinsul cărţilor apărute.

Documentele de arhivă stau dovadă că pe tot parcursul secolului al XIX, cartea românească tipărită la Iaşi Bucureşti, Buda, Râmnic, etc., a pătruns în Basarabia în cantităţi impunătoare, însă niciodată suficiente să acopere cerinţele nevoilor Bisericii locale.

Politicile imperiale în domeniul difuzării cărţii sunt orientate spre restructurarea componenţei fondului de carte în bibliotecile parohiale. La fel şi bibliotecile protopopeşti sunt completate în exclusivitate cu carte tipărită în tipografiile sinodale din Moscova, Sankt Petersburg sau Kiev. Colecţia bibliotecii mănăstirii Hârjauca, considerată drept reprezentativă pentru perioada dominaţiei ţariste este cea mai convingătoare imagine a impactului politic şi ecleziastic al politicii ţariste, timp de un secol, în Basarabia. Caracterul românesc al bibliotecii, de altă dată, treptat este strâmtorat de carte străină (rusească). Şi la începutul secolului XX cartea românească din colecţiile bibliotecii constituie doar 3,1 la sută în raport cu cea rusească Colecţia de carte religioasă adunată de Societatea Istorico - Arheologică Bisericească din Basarabia (1904), este constituită, în mare parte, din ediţii vechi, de până la anul 1812. În biblioteca Societăţii au intrat cărţi cu valoare de unicat, unele exemplare având o vechime de peste cinci secole. În rezultatul cercetărilor au fost identificate: 1041 titluri (1739 volume), inclusiv cărţi româneşti: 240 (296 titluri) volume, secolele XVII-XIX, şi 18 manuscrise.

Mărturiile istorice aduse în discuţie demonstrează cu elocvenţă vin să întregeasă imaginea carţii religioase tipărite în Basarabia în perioada dominaţiei ţariste (1812-1918). Cartea religioasă a persistat sub semnul luptei permanente: între tradiţie şi politica ţaristă, - viaţa religioasă din această provincie românească fiind o dramă încordată întru apărarea identităţii spirituale. În ciuda restricţiilor impuse de cenzura sinodală, cartea religioasă tipărită în Tipografia Duhovnicească a Basarabiei este, în linii mari, o continuare a tradiţiilor - de grai şi datină - din Biserica neamului românesc.

Pentru toată perioada secolului al XIX-lea, Tipografia Duhovnicească a Basarabiei a fost unica instituţie culturală (ecleziastică) legalizată de administraţia imperială a provinciei care şi-a continuat misiunea edificatoare prin tipărituri în limba română, contribuind astfel la răspândirea cuvântului scris din sfintele cărţi liturgice în tot cuprinsul Basarabiei şi care, bineînţeles, a contribuit la consolidarea, dar şi perpetuarea unităţii lingvistice a graiului, cât şi a ideii de comunitate a românilor basarabeni.

Cuprins


CAPITOLUL I. Context confesional, cenzura sinodală şi problema tradiţiei în cartea religioasă basarabeană
  • 1. Începuturile tiparului în Basarabia. Premise şi etape
  • 2. Exarhul Gavriil, cartea şi cenzura sinodală: între tradiţie şi conformism
  • 3. Cărţi tipărite în limba română în anii 1821-1883. Epoca supravieţuirii
  • 4. Activitatea tipografică la începutul secolului XX şi problema revenirii la vechea tradiţie
  • 5. Literatura didactică basarabeană (1814-1918): reeditări, tiraje şi modele impuse

CAPITOLUL II. Politica autorităţilor ţariste în domeniul tiparului şi difuzării cărţii. contextul imperial şi specificul local
  • 1. Ipostaze ale cenzurii sinodale: legi, regulamente şi circulare
  • 2. Circulaţia cărţii şi interdicţiile cenzurii

CAPITOLUL III. Cărţi româneşti în colecţii şi biblioteci: între istorie şi tradiţie
  • 1. Biblioteci parohiale şi protopopeşti din Basarabia. Istorie şi tradiţie
  • 2. Biblioteci mănăstireşti: modelul Hârjauca
  • 3. Cărţi româneşti în colecţiile Societăţii Istorico - Arheologice Bisericeşti din Basarabia: surse de colectare şi tezaurizare