română | русский | english

Autor: Elena Botnari Gradul: doctor în drept Specialitatea:  12.00.01 - Teoria generală a dreptului; istoria statului şi dreptului; istoria doctrinelor politice şi de drept Anul: 2004 Conducător ştiinţific: Boris Negru doctor, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova Instituţia:

Statut Teza a fost susţinută pe 10 septembrie 2004 în CSS şi aprobată de CNAA pe 14 octombrie 2004 Autoreferat – 0.26 Mb / în română

Cuvinte Cheie

Adnotare

Capitolul I, intitulat “Conceptul, originea şi esenţa principiilor dreptului”, prezintă abordarea conceptual-ideatică a principiilor dreptului, efectuată la graniţa teoriei generale a dreptului şi filosofiei dreptului. Se examinează accepţiile noţiunii de principiu şi noţiunea de principiile dreptului prin prisma realizărilor doctrinare. Originea şi fundamentul principiilor dreptului sînt cercetate din perspectiva şcolilor şi curentelor în gîndirea juridică (teologismul, scepticismul, istoricismul, utilitarismul). Manifestînd deschidere faţă de concepţia metafizică a dreptului, se examinează trinitatea relaţională Conştiinţă Supremă – conştiinţă umană – principiile dreptului pozitiv. Se arată că esenţa primară a principiilor dreptului este afectată de lumea contingenţelor relative. Esenţa principiilor dreptului este cercetată prin abstractizare de la specificitatea familiilor juridice. Substanţa principiilor dreptului se cristalizează în ideile generale de libertate, egalitate, justiţie şi echitate, responsabilitate. Se accentuează relativismul libertăţii în sens juridic în raport cu caracterul absolut al ideii de libertate în sens metafizic. Responsabilitatea juridică este corelată cu responsabilitatea morală, fiind tratată în funcţie de angajare volitiv-juridică. Egalitatea în funcţie de principiu al dreptului pozitiv este concepută ca egalitate formală de tratament juridic, fiind mijlocul de realizare a echităţii sociale. Principiul justiţiei se interpretează filosofic şi juridic ca un principiu integrator al libertăţii, responsabilităţii şi egalităţii.

Capitolul II, intitulat “Ierarhia şi sistemul principiilor dreptului”, prezintă abordarea sistemică a principiilor dreptului, înfăptuită la graniţa teoriei generale a dreptului şi logicii juridice.

Sunt stabilite elementele sistemului principiilor dreptului: principiile generale ale dreptului, principiile interramurale ale dreptului, principiile ramurale ale dreptului şi principiile instituţiilor juridice. Între elementele sistemului principiilor dreptului se înregistrează interacţiuni sistemice substanţiale de coordonare şi subordonare. Clasificarea principiilor dreptului este realizată după următoarele criterii oportune, după opinia autorului: 1) gradul de generalitate a principiilor dreptului (principii generale, principii interramurale, principii ramurale, principiile instituţiilor juridice); 2) sfera de aplicare a principiilor dreptului (principii de drept intern, principii de drept comunitar, principii de drept internaţional); 3) diviziunea dreptului (principii de drept public şi principii de drept privat); 4) forma principiilor dreptului (principii scrise şi principii nescrise). Ierarhia principiilor dreptului implică poziţia determinantă şi supremaţia principiilor generale ale dreptului.

Elementele subordonate lor sunt principiile interramurale şi principiile ramurale ale dreptului, care supraordonează principiile instituţiilor juridice.

Capitolul III, intitulat “Principiile dreptului în raport cu ordinea juridică pozitivă”, prezintă abordarea comparativă a principiilor dreptului vizavi de componentele ordinii juridice pozitive, efectuată prin filiera conceptualismului juridic. Principiile dreptului reprezintă “dat”-ul, anticipatorul şi idealul oricărui drept pozitiv. Normele juridice sînt întemeiate de principiile dreptului. Conceptele şi categoriile juridice sînt elemente de mijlocire a principiilor dreptului care contribuie la materializarea lor, în acelaşi timp, principiile dreptului dau conţinut concret categoriilor juridice. Construcţiile juridice se formează în jurul principiilor dreptului. Maximele, aforismele, adagiile şi axiomele juridice latine sînt forme clasice ale principiilor ramurale ale dreptului, ca regulă. Principiile dreptului trebuie să reflecte legităţile dreptului, devenind principiilegităţi juridice. În raport cu legea, sursa formală principală a dreptului pozitiv, principiile dreptului pot să se manifeste: praeter legem, ca oportunitate, secundum legem, ca regulă şi contra legem, cu titlu de excepţie.

Capitolul IV, intitulat “Funcţia şi valoarea principiilor dreptului”, reflectă aspectele practice ale tezei, or, implicaţiile funcţionale şi valenţele principiilor dreptului în procesele de elaborare, realizare şi completare a dreptului pozitiv. Se arată că principiile generale ale dreptului constituie suportul ideatic al principiilor legiferării, în particular, şi a principiilor procesului de elaborare a dreptului, în general. Rolul principiilor dreptului în completarea dreptului pozitiv este determinat de caracterul lui lacunar. În cadrul analogiei dreptului se recurge la principiile generale ale dreptului şi, în special, la principiile dreptului civil, în funcţie de drept comun. Se constată că legislaţia Republicii Moldova este ambiguă şi obscură la capitolul analogia iuris, stabilindu-se neconcordanţe între prevederile Codului civil şi Codului de procedură civilă, şi interpretarea judiciară a Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Andrei Smochină
  doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Istorie
• Dumitru Baltaga
  doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

 Teze

În examinare [1] :

• Spiritualitatea juridică în creațiile sufletului românesc
  6 mai 2022

Arhiva tezelor:
Selectaţi anul2023 [1]2022 [4]2021 [3]2019 [5]2018 [8]2017 [2]2016 [5]2015 [3]2014 [1]2012 [1]2011 [4]2010 [6]2009 [7]2008 [4]2007 [1]2006 [2]2005 [3]2004 [1]

[...] Acte Normative