Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2005 / martie /

Dreptul de servitute


Autor: Radu Ţurcanu
Gradul:doctor în drept
Specialitatea: 12.00.03 - Drept privat(cu specificarea: civil, familial, procesual civil, notarial, al afacerilor, informaţional, internaţional privat, dreptul muncii; dreptul protecţiei sociale)
Anul:2005
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 4 martie 2005 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 23 iunie 2005

Autoreferat

Adobe PDF document0.41 Mb / în română

Adnotare

Raporturile de vecinătate, existente într-un număr impunător ca şi cel al situaţiilor dificile pe care le înglobează, finalizează deseori cu conflicte, între deţinătorii de terenuri şi de alte imobile vecine. În exercitarea drepturilor asupra bunurilor lor, proprietarii vecini sînt nevoiţi să suporte diferite situaţii nefavorabile, fiind limitaţi în exploatarea deplină a proprietăţii ce le aparţine. O astfel de problemă, care se impune, este a dreptului de servitute. Abordarea acestei instituţii de drept civil este condiţionată de dezvoltarea pieţei imobiliare, care pune noi sarcini în faţa legiuitorului în vederea reglementării raporturilor dintre proprietarii unor imobile învecinate. Din acest punct de vedere, analiza ştiinţifică a dreptului de servitute în cadrul tezei de doctorat este nu numai actuală în plan teoretic şi practic, dar şi necesară. Analizînd fenomenul luat în studiu, am relevat că regimul juridic al fiecărei categorii de servituţi este diferit, are tangenţă cu reglementările altor instituţii juridice şi prin urmare poartă un caracter complex. Am atins obiectivul propus prin formularea reglementărilor juridice privind servitutea în funcţie de evoluţia legislaţiei naţionale şi de cele mai progresiste reglementări din astfel de ţări ca Germania, Franţa România, Rusia, Olanda etc.

Servituţile au o importanţă deosebită în reglementarea raporturilor de vecinătate, în soluţionarea conflictelor generate de situaţiile dificile în care se află proprietarii de imobile vecine. Ea ridică valoarea economică a imobilelor. Rolul ei sub acest aspect este cu atît mai important cu cît dimensiunile terenurilor aflate în proprietate sînt mai mici, ele neavînd atributele necesare exploatării lor normale. Cînd este vorba de garantarea unui drept, servitutea oferă o apărare juridică durabilă şi flexibilă în stabilirea relaţiilor de folosire a imobilelor.

Noutatea ştiinţifică constă în analiza complexă a legislaţiei şi a relaţiilor de servitute, în caracterul mixt, teoretic şi practic al acestei analize. Reprezentînd o încercare de a elucida, pe baza sistematizării normelor legale şi analizei creative a fenomenelor juridice, procesul de reglementare şi detaliere a institutului de servitute în Republica Moldova, lucrarea conţine recomandări pentru optimizarea raporturilor de vecinătate, relevă o serie de probleme cărora le dă soluţii interpretative, ori referitor la care sugerează idei de modificare a unor dispoziţii legale. Lucrarea aduce un suflu nou prin reflectarea noţiunii de servitute ca apărare juridică durabilă şi flexibilă a drepturilor reale în relaţiile de folosire a imobilelor.

Lucrarea este compusă din trei capitole, divizate în secţiuni şi paragrafe. Ea are la bază analiza teoretică a noţiunilor şi prevederilor legale, a practicii de aplicare, a prevederilor legale privind dreptul de servitute.

Primul capitol, intitulat „Consideraţii generale privind dreptul de servitute”, divizat în trei mari secţiuni, are un caracter teoretic. În prima secţiune sînt examinate abordările doctrinale ale noţiunii de servitute-dezmembrămînt al dreptului de proprietate, cunoscute în legislaţia naţională şi în cea străină. Secţiunea a doua este consacrată noţiunii de servitute, de la istoricul apariţiei şi pînă în prezent. Aceeaşi secţiune este consacrată, de asemenea, istoricului şi caracterelor juridice ale dreptului de servitute. Următoarea secţiune, a III-a, este dedicată clasificării servituţilor, studiul fiind axat pe analiza comparată a legislaţiilor care au o asemenea instituţie.

Capitolul II, consacrat analizei „Servituţilor stabilite prin fapta omului”, reprezintă examinarea prevederilor legale cu privire la constituirea servituţii stabilite de proprietar, ca cea mai veritabilă servitute. Capitolul are trei secţiuni. În prima secţiune se face prezentarea generală a constituirii servituţilor de către proprietar, distincţia între aceste servituţi, se consemnează şi îngrădirile dreptului de proprietate, domeniul de aplicare şi obiectul acesteia. Secţiunea a doua este dedicată naturii juridice a celor mai frecvente servituţi stabilite prin fapta omului. Sînt examinate modurile de instituire a servituţii, deosebirile dintre servitutea stabilită de proprietar şi uzufruct, uz şi abitaţie personală, prevederile legislaţiei în vigoare, se propune modificarea unor norme sau completarea legislaţiei cu norme noi, este arătată metodologia de cercetare, se face o comparaţie între servituţile prediale şi cele personale, relevîndu-se esenţa şi specificul celor prediale.

Capitolul III, „Constituirea, exercitarea şi stingerea dreptului de servitute”, reprezintă un studiu al procedurilor, prevăzute de legislaţie, de constituire, dobîndire şi exercitare a dreptului de servitute. În genere, capitolul este axat în jurul acestor probleme. Astfel, sînt analizate temeiurile apariţiei dreptului subiectiv de servitute, conţinutul şi căile de exercitare a acestui drept. Secţiunea întîi conţine consideraţiuni generale privind constituirea servituţilor prin destinaţia dată de proprietar, prin act juridic şi prin uzucapiune. Sînt arătate atît modalităţile de constituire, cît şi controversele privind admisibilitatea servituţilor prin uzucapiune. Secţiunea a doua tratează posibilele drepturi şi obligaţii atît ale proprietarului terenului dominant, cît şi ale proprietarului terenului aservit, posibilele acţiuni, derivînd din servituţi, în instanţa de judecată. Se propun modificări ce ar facilita soluţionarea litigiului apărut. Secţiunea a treia, „Stingerea servituţilor”, reglementează cauzele legale de stingere a acestui drept, relevînd stingerea servituţilor în caz de indiviziune şi a servituţilor stabilite de proprietar.

Lucrarea are o construcţie conceptuală de studiu monografic, înglobînd şi îmbinînd aspecte teoretico-istorice ale instituţiei date, materializînd unele argumente pragmatice prin practica judiciară: franceză, rusă, română, germană.

Considerăm că studiul care s-a făcut ne va permite, ţinînd cont de laturile negative ale reglementărilor actuale ale dreptului de servitute, să creăm un model optim pentru legislaţia civilă a Republicii Moldova ca stat independent în curs de dezvoltare.


Cuprins


CAPITOLUL I. Consideraţii generale privind dreptul de servitute
  • Secţiunea 1. Servitutea – dezmembrămînt al dreptului de proprietate
  • Secţiunea a 2-a. Noţiunea, istoricul apariţiei şi evoluţia dreptului de servitute
  • 1 Noţiunea dreptului de servitute. Consideraţii generale
  • 2 Istoria apariţiei dreptului de servitute. Evoluţia lui
  • 3 Caracterele juridice ale dreptului de servitute
  • 3.1 Dreptul de servitute este un drept real principal
  • 3.2 Dreptul de servitute este o sarcină impusă unui imobil în favoarea altui imobil şi nu în favoarea şi în sarcina unei persoane
  • 3.3 Pentru crearea unei servituţi se cer două imobile aparţinînd a doi proprietari
  • 3.4 Caracterul accesoriu
  • 3.5 Caracterul perpetuu
  • 3.6 Servitutea este indivizibilă
  • 3.7 Servitutea nu poate greva un bun al domeniului public
  • 3.8 Dreptul de servitute presupune o sarcină
  • Secţiunea a 3-a. Clasificarea servituţilor
  • 1 Generalizări privind clasificarea servituţilor
  • 2 Servituţile aparente şi neaparente
  • 3 Servituţile continue şi necontinue
  • 4 Servituţile pozitive şi negative

CAPITOLUL II. Servituţile stabilite prin fapta omului
  • Secţiunea 1. Prezentarea generală privind servituţile stabilite prin fapta omului
  • 1 Distincţia dintre servituţile stabilite prin fapta omului şi îngrădirile dreptului de proprietate. Domeniul de aplicare
  • 2 Obiectul servituţilor stabilite prin fapta omului. Modurile de stabilire
  • Secţiunea a 2-a. Natura juridică a celor mai frecvente servituţi stabilite prin fapta omului
  • 1 Servitutea privind distanţa pentru construcţii, lucrări şi plantaţii
  • 2 Servitutea de vedere
  • 3 Servitutea de trecere
  • Secţiunea a 3-a. Deosebirile dintre servituţile stabilite prin fapta omului şi uzufruct, uz şi abitaţie personală

CAPITOLUL III. Constituirea, exercitarea şi stingerea dreptului de servitute
  • Secţiunea 1. Constituirea servituţilor
  • 1 Constituirea servituţilor prin destinaţia stabilită de proprietar
  • 2 Constituirea servituţilor prin act juridic (titlu)
  • 3 Constituirea servituţii prin uzucapiune (Controversa privind admisibilitatea constituirii servituţilor prin uzucapiune)
  • Secţiunea a 2-a. Exercitarea servituţii
  • 1 Exercitarea dreptului de servitute
  • 2 Drepturile şi obligaţiile proprietarului terenului dominant
  • 3 Drepturile şi obligaţiile proprietarului terenului aservit
  • Secţiunea a 3-a. Stingerea servituţilor
  • 1 Cauzele legale de stingere a dreptului de servitute
  • 1.1 Consolidarea, atunci cînd ambele terenuri ajung să aibă acelaşi proprietar
  • 1.2 Renunţarea proprietarului terenului dominant
  • 1.3 Expirare a termenului (ajungerea la termen)
  • 1.4 Răscumpărarea
  • 1.5 Imposibilitatea de exercitare
  • 1.6 Neuzul pentru o perioadă de 10 ani
  • 1.7 Dispariţia oricărei utilităţi a lor
  • 1.8 Exproprierea terenului aservit, dacă servitutea este contrară utilităţii publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat
  • 2 Stingerea servituţii în caz de indiviziune
  • 3 Distincţia dintre stingerea servituţilor prin fapta omului şi stingerea celorlalte dezmembrăminte ale dreptului de proprietate