|
StatutTeza a fost susţinută pe 17 noiembrie 2017 în CSSşi aprobată de CNAA pe 11 mai 2018 Autoreferat![]() TezaCZU 621.315.592
|
Teza este scrisă în română şi conţine mai multe compartimente: introducere, 4 capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 273 titluri, 5 anexe, 151 pagini de text, 106 figuri şi 4 tabele. Rezultatele obţinute sunt publicate în 22 lucrări ştiinţifice. Cuvinte cheie: oxid de zinc, nanostructuri, luminescenţa, laser, laser aleatoriu, emisie stimulată, moduri Fabry–Pérot, moduri ghidate, moduri galerie şoptitoare, indice de refracţie.
Domeniul de studiu: nanotehnologii şi nanomateriale noi funcţionale.
Scopul lucrării constă în elaborarea proceselor tehnologice de creştere a nanostructurilor şi microstructurilor din oxid de zinc (ZnO) cu proprietăţi optice relevante pentru a asigura emisia stimulată şi cu morfologii care să asigure formarea rezonatoarelor cu proprietăţi dirijate şi elucidarea mecanismului efectului laser şi a modurilor de emisie în funcţie de tehnologiile aplicate şi de proprietăţile structurilor fabricate.
Obiectivele: elaborarea micro- şi nanostructurilor de ZnO prin depunerea chimică din vapori cu precursori metalo-organici (MOCVD), transport carbotermic, depunere chimică din vapori la presiuni joase (LPCVD), tratament electrochimic şi termic; investigarea influenţei parametrilor tehnologici corespunzători asupra morfologiei şi proprietăţilor optice ale materialelor crescute; studiul influenţei nanostructurării asupra rezistenţei straturilor de ZnO la acţiunea radiaţiei; identificarea canalelor de recombinare radiativă în micro- şi nanostructurile de ZnO şi estimarea posibilităţilor de aplicare a lor în calitate de medii laser active; determinarea tipurilor modurilor laser, a calităţii rezonatoarelor şi pragului de generare în micro- şi nanostructurile produse în funcţie de morfologia structurilor şi metodele tehnologice aplicate.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Au fost elucidate mecanismele de creştere, prin metoda MOCVD, LPCVD, transport carbotermic, tratament electrochimic şi termic, a structurilor sub formă de nanopuncte, nanotije, micro- şi nanotetrapode, micro- şi nanodiscuri hexagonale, diverse microstructuri, straturi dense şi straturi poroase de ZnO. Au fost stabilite canalele de recombinare radiativă în structurile de ZnO crescute în funcţie de condiţiile tehnologice. Au fost identificate condiţiile tehnologice, care asigură calitatea optică necesară pentru emisia stimulată şi efectul laser. În aceste structuri au fost identificate moduri de tipul Fabry–Pérot, moduri ghidate, moduri galerie şoptitoare şi efectul laser aleatoriu cu un factor de calitate de până la 3000. În premieră s-a demonstrat dirijarea cu dimensionalitatea mediului laser aleatoriu în material ZnO nanostructurat. În premieră s-a demonstrat combinarea tipurilor de moduri laser în microstructuri de ZnO. A fost propus un instrument nou efectiv pentru studiul indicelui de refracţie al ZnO în funcţie de temperatură analizând poziţiile modurilor Fabry–Pérot în microtetrapode. În premieră s-a demonstrat că nanostructurarea ZnO conduce la creşterea rezistenţei la iradierea cu ioni grei.
Problema ştiinţifică soluţionată constă în identificarea canalelor de recombinare radiativă în structuri de ZnO şi elaborarea nanolaserelor şi microlaserelor cu factorul de calitate, tipul şi structura modurilor dirijate prin morfologia, forma şi dimensiunile structurilor crescute.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Au fost determinate mecanismele de creştere a structurilor de ZnO, canalele de recombinare radiativă, tipul şi structura modurilor de emisie laser în funcţie de morfologia, forma şi dimensiunile structurilor obţinute prin diferite procedee tehnologice. Tehnologiile elaborate lărgesc posibilităţile de design a rezonatoarelor oferind posibilitatea producerii microlaserelor bazate pe nanofire, microdiscuri, microtetrapode şi pe microstructuri asamblate din aceste elemente pentru utilizarea în microcircuite optoelectronice, sisteme fotonice, sisteme de identificare şi securizare. Metoda carbotermică oferă posibilitatea producerii dispozitivelor optoelectronice cu un cost scăzut şi o calitate înaltă.
Dispozitivele bazate pe nanostructuri de ZnO pot fi utilizate la nivele de radiaţie mai înaltă. Iradierea cu ioni grei urmată de calcinare este o metodă nouă de creştere a calităţii optice.
6