Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
PREGĂTIREA CADRELOR
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Optimizarea tratamentului complex al fracturilor de mandibulă


Autor: Nicolae Chele
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.21 - Stomatologie
Anul:2007
Conducător ştiinţific: Dumitru Şcerbatiuc
doctor habilitat, profesor universitar
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 6 decembrie 2006 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 18 ianuarie 2007

Autoreferat

Adobe PDF document – 0.29 Mb / în română

Cuvinte Cheie

fracturi de mandibulă, tratament chirurgical-ortopedic, analiza retrospectivă, determinarea pragului sensibilităţii dolore, dereglări funcţionale

Adnotare

Fracturile de mandibulă (FM) ocupă un loc de frunte în chirurgia O.M.F.nu numai prin frecvenţa crescută, dar şi prin aspectele extrem de variate pe care le poate avea, datorită factorilor etiologici foarte variaţi, având în vedere violenţa şi puterea distructivă a agenţilor traumatizaţi, precum şi raporturile dintre acestea şi organism.

Principalii factori etiologici de producere a traumatismului maxilarului inferior sunt practic aceiaşi în toate ţările, însă pot să difere zona geografică, densitatea populaţiei, starea socio-economice a ţării respective.

Principiile obiective ale cercetării în funcţie de cercetările noastre au fost: evaluarea incidenţei fracturilor de mandibulă conform datelor de spitalizare a pacienţilor şi optimizarea tratamentului complex al accidentaţilor prin utilizarea noilor metode de diagnostic, de tratament şi de control al proceselor de consolidare.

S-a efectuat analiza 4819 fişe de boală a pacienţilor cu fracturi de mandibulă, trataţi în Centrul republican de chirurgie orală şi maxilo-facială, situat în incinta CNPŞDMU din municipiul Chişinău, R. Moldova, pe parcursul anilor 1990-2004.

În studiu efectuat (perioada de 15 ani) fracturile de mandibulă s-au situat pe locul I cu 68,84% din totalul leziunilor mecanice ale oaselor feţii.

Din totalul de 4819 accidentaţi fracturi de mandibulă unilaterale s-au înregistrat în 3142 de cazuri (65,20%) şi în 1677 de cazuri (34,80%) cu mai multe focare. Procentul localizării focarelor de fractură pe arcul mandibular, în zonele bine individualizate anatomic, este prezentat în ordine descrescătoare: linia de fractură în regiunea unghiului mandibular – 46,11%; regiunea simfizară şi parasimfizară – 16,87%; corpul – 20,53%; ramura mandibulară – 16,49.

Fracturile bilaterale pot apărea într-o mare diversitate de combinaţii privind localizarea focarelor de fractură. Cele mai frecvente asocieri au constituit: unghi–regiunea simfizară şi parasimfizară – 33,56%; unghi–corp -30,55%; cel mai rar întâlnite sunt asocierile corp-corp – 4,55%.

Pentru rezolvarea sarcinii lucrării, au fost utilizate metode de tratament şi investigaţii speciale la un lot de 110 accidentaţii au fracturi de mandibulă, care au administrat un tratament complex şi obişnuit: metoda de fixare a fragmentelor osoase cu şuruburi bicorticale de construcţie proprie şi a firmei ,,Sgnetz’’, metoda de fixare a dimensiunii verticale de ocluzie (DVO) cu implante dentare de construcţie proprie în edentaţiile extinse, corecţia metabolismului plastic prin administrarea amesticului de aminoacizi ,,Alvezin’’; şi au fost evoluate proceedele de evaluare obiectivă a evoluţiei clinicie a fracturilor de mandibulă prin determinarea pragului sensibilităţii dolore în regiunea fracturii, aprecierea fradului de deschidere a gurii, determinarea electroexcitabilităţii pulpei dintelui din linia de fractură, evaluarea igienei bucale.

Datele obţinute au fost supuse analizei statistice conform metodelor uzuale de cercetare biologică după criteriile Fischer-Student, Vilcocson – pentru perechi conjugate şi Man-Utni-pentru grupuri mici.

Administrarea amesticului de aminoacizi asigură ţesuturile cu material plastic în biosinteza proteinilor, astfel compesând parţial subnutriţia. La pacienţii cărora li s-a aplicat un tratament complex, modificările calitative şi cantitative ale indicilor biochimici sunt mai puţin pronunţate decât la cei cu tratament tradiţional.

Utilizarea şuruburilor bicorticale, în comparaţie cu utilizarea atelelor bimaxilare, are o prioritatevădită pentru faptul că şuruburile oferă posibilitatea fixării rigide a fragmentelor osoase, fară ajustări repetate ale blocajului intermaxilar. Metoda se aplică simplu şi nu necisită un instrumentar special. Prin intermediul implatelor dentare fixăm DVO în edentaţiile extinse. Accidentaţii respectă o igienă orală sătisfăcătoare. Şuruburile nu lezează ţesuturile paradontale şi palpitele interdentare.

Tratamentul complex reduce complicaţiile şi normalizează funcţia sistemului ortognat, asigură volumul de deschidere a cavităţii orale necesar pentru o fonaţie adecvată, pentru alimentaţia obişnuită; contribuie la încadrarea cât mai precoce a accidentului în câmpul de muncă. Examinarea pragului sensibilităţii dolorice, în regiunea fracturii, corelează cu clinica şi pe baza lui, putem urmări procesul de regenerare şi de consilidare a fracturii.

Cuprins


CAPITOLUL I. Revista literaturii
  • 1.1.Fracturi de mandibulă: date statistice, spectrul epidemiologic şi etiologic în evoluţia clinică
  • 1.1.1. Fracturi cu un singur focar
  • 1.1.2. Fracturi laterale
  • 1.1.3. Fracturi ale unghiului mandibular
  • 1.1.4. Fracturi ale apofizei condiliene
  • 1.1.5. Fracturi duble unilaterale
  • 1.1.6. Fracturi duble bilaterale
  • 1.2.Tratamentul fracturilor de mandibulă
  • 1.3.Metode de diagnostic şi pronostic al consolidării fragmentelor osoase

CAPITOLUL II. materialul şi metodele de cercetare
  • 2.1. Analiza retrospectivă a fracturilor de mandibulă
  • 2.2. Metode de examinare pre - şi posttratament
  • 2.2.1. Examenul clinic subiectiv
  • 2.2.2. Examenul clinic obiectiv
  • 2.2.3. Examenul complementar
  • 2.2.4. Investigaţiile radiologice
  • 2.2.5. Determinarea pragului sensibilităţii dolorice în linia de fractură
  • 2.2.6. Determinarea gradului de deschidere a gurii
  • 2.2.7. Determinarea electroexcitabilităţii pulpei dintelui din linia de fractură
  • 2.2.8. Evaluarea igienei bucale
  • 2.3. Metodele biochimice de investigare
  • 2.3.1. Determinarea proteinelor generale în serul sanguin
  • 2.3.2. Determinarea fracţiilor proteice în serul sanguin
  • 2.3.3. Determinarea activităţii fosfatazei alcaline
  • 2.3.4.Metoda colorimetrică denitrofenilhidrofilă de determinare a activităţii aminotransferazelor în serul sanguin
  • 2.4. Metode de tratament
  • 2.4.1. Administrarea complexului de aminoacizi „Alvezin”
  • 2.4.2. Metoda de imobilizare a fragmentelor osoase cu şuruburi bicorticale.
  • 2.4.3. Metoda de fixare şi menţinere a dimensiunii verticale de ocluzie cu ajutorul implantatelor dentare din titan şi al şuruburilor bicorticale

CAPITOLUL III Rezultatele cercetărilor statistice
Analiza generală retrospectivă, pe 15 ani, privind incidenţa pacienţilor cu fracturi de mandibulă, trataţi în Centrul republican de chirurgie orală şi maxilo-facială din municipiul Chişinău
  • 3.1. Studiul clinico-statistic
  • 3.2. Frecvenţa leziunilor mecanice ale oaselor feţei
  • 3.3 Analiza fracturilor de mandibulă
  • 3.3.1. Incidenţa fracturilor de mandibulă (F.M.), corelată cu diferiţi factori etiologici
  • 3.3.2 Incidenţa F.M. pe sexe
  • 3.3.3. Incidenţa F.M. în funcţie de vârstă
  • 3.3.4. Incidenţa F.M. în funcţie de ebrietatea etilică
  • 3.3.5. Incidenţa F.M. în funcţie de timpul spitalizării

CAPITOLUL IV. Rezultatele investigaţiilor clinice
  • 4.1 Utilizarea noilor metode de imobilizare a fragmentelor în optimizarea tratamentului complex al fracturilor de mandibulă
  • 4.1.1. Metoda de imobilizare a fragmentelor osoase prin utilizarea şuruburilor bicorticale.
  • 4.1.2.Metoda de imobilizare şi fixare a fragmentelor osoase în cadrul fracturilor de mandibulă, cu edentaţii parţiale întinse sau totale
  • 4.1.3. Metoda de imobilizare şi fixare a dimensiunii verticale de ocluzie
  • în cadrul fracturilor de mandibulă, cu edentaţii parţiale sau totale în lipsa dinţilor antagonişti
  • 3.1.4.Kinetoterapia în tratamentul şi recuperarea dereglărilor funcţionale la bolnavii cu fracturi de mandibulă
  • 4.2.Rezultatele clinice ale tratamentului accidentaţilor cu fracturi de mandibulă
  • 4.2.1. Rezultatele determinării gradului de deschidere a cavităţii orale în cadrul fracturilor de mandibulă
  • 4.2.2. Rezultatele determinării pragului sensibilităţii dolorice în linia
  • de fractură ca o metodă de pronostic al consolidării fragmentelor
  • 4.2.3. Rezultatele electroodontometriei în stabilirea sensibilităţii
  • pulpei dinţilor din linia de fractură
  • 4.2.4. Rezultatele evaluării unor indici biochimici în dinamică la bolnavii cu fracturi de mandibulă, trataţi prin metodele tradiţională şi complexă de tratament
  • 4.2.5.Rezultatele evaluării igienei bucale la accidentaţii cu fracturi de mandibulă

CAPITOLUL V. Interpretarea rezultatelor investigaţionale