Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Analiza semantico-funcţională a verbelor cauzative în limba română


Autor: Raisa Galben
Gradul:doctor în filologie
Specialitatea: 10.02.01 - Limba română
Anul:2007
Conducător ştiinţific: Anatol Ciobanu
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 22 decembrie 2006 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 14 iunie 2007

Autoreferat

Adobe PDF document0.38 Mb / în română

Teza

CZU 811.135.1’367.625:37

Adobe PDF document 1.16 Mb / în română
207 pagini


Cuvinte Cheie

actant,agent, antecedent, argument,cauză, cauzal, cauzativitate, cauzativizare, câmp ( lexico-gramatical, semantico-funcţional ), component semantic, conector logic, consecinţă, construcţie verbală cauzativă, criptotip semantic, element conceptual minim ergativ, eventiv, morfem decauzativ, omonimie ( semantico-funcţională, sintactică ), operator logic, pacient, predicat logic, pro-verb, sem nuclear, sintagmă cauzativă, sinonimie sintactică, situaţie cauzativă, structură ( de adâncime, de suprafaţă, semantică), subiect (cauzat, cauzator, grammatical, logic), transformare ( cauzativă, ergativă), verb ( abstract, cauzativ, denominativ, eurisemic, eventiv, eventiv-obiectiv, eventiv-subiectiv, factitiv, fundamental, general, polisemantic ), verb cauzativ ( contextual, ergativ, existenţial, lexical, morfologic, obiectiv, perifrastic, pronominal, rezultativ, semantic )

Adnotare

Studiul de faţă este consacrat categoriei logico-semantice a cauzativităţii, examinate sub aspect lingvistic. Obiectul de bază îl constituie identificarea mijloacelor de limbă, participante la materializarea noţiunii date, precum şi dezvăluirea aspectelor ei semantico-funcţionale.

Noţiunea lingvistică cauzal / cauzativitate de tipul „a face aşa, încât...” este definită ca o corelaţie logico-semantică dintre cauză şi efect ce leagă consecutiv două (sau mai multe) structuri predicative elementare, formând o macrostructură cauzativă complexă. Din acest punct de vedere, sunt examinate sintagme cu subiect (agent) şi obiect (pacient), cu actant cauzator şi actant cauzat (executantul nemijlocit). De asemenea, sunt dezvăluite corelaţiile dintre structurile semantice de adâncime şi cele sintactice de suprafaţă, dintre subiectul logic şi cel gramatical. Pentru caracterizarea actanţilor situaţiei cauzative sunt utilizaţi marcherii /± Animat/ şi /± Uman/.

Delimitarea categoriei de verbe cauzative se face în baza analizei semice şi contextuale, ţinându-se cont de particularităţile semantico-sintactice ale actanţilor, precum şi de indicii semantici /± Uman/, /± Control/, /± Volitiv/, /± Ţintă/, /± Rezultat/ ce apar în funcţie de tipurile de situaţii cauzative.

Rezultatele investigaţiei arată că în limba română se conturează foarte clar un câmp semantico-funcţional al cauzativităţii şi unul lexico-gramatical al verbelor cauzative, ale căror elemente conţin semul generic a cauza. Verbul a face constituie nucleul câmpului lexico-gramatical al cauzativităţii graţie calităţilor sale de lexem cu un înalt grad de abstractizare ce îi permite să fie prezent în structura semantică a tuturor verbelor cauzative.

În limba română contemporană, exprimarea sensului cauzativ se realizează atât la nivelul verbului-predicat (a aduce (pe cineva) = „a face să vină”), cât şi la nivelul enunţului (L-am rugat să vină). Astfel, caracteristicile verbelor cauzative sunt condiţionate, în mare parte, de interdependenţa formei gramaticale a lexemelor verbale, a poziţiei lor sintactice şi a distribuţiei.

Analiza materialului faptic ne permite să relevăm câteva subclase de verbe cauzative în limba română: 1) „lexicale” (semantice); 2)”morfologice”; 3) „ergative” (G.Pană-Dindelegan); 4) „perifrastice”; 5)”pronominale”.

Cauzativele lexico-semantice sunt mai puţin răspândite comparativ cu alte mijloace de exprimare a situaţiei cauzative. Lipsa unor unităţi lexico-semantice pentru redarea legăturilor obiective existente între fenomenele realităţii obiective vine s-o compenseze gramatica. De exemplu, noţiunea „cauzativitate” poate fi exprimată şi la nivel morfologic (în cadrul opoziţiei morfo-sintactice). Alteori, semnificantul nu se prezintă sub formă sonoră, ci sub forma unei reguli gramaticale. Drept exemplu poate servi fenomenul conversiei ce constă în trecerea unui lexem dintr-o clasă gramaticală de cuvinte în alta. În alte cazuri are loc modificarea caracteristicilor funcţional-sintactice ale unităţii lexicale, aşa cum se întâmplă la cauzativele ergative.

Verbele cauzative, fiind o clasă de cuvinte sui generis, reflectă interacţiunea dintre morfologie, sintaxă şi semantică. Prezenta cercetare deschide noi perspective pentru investigaţiile ulterioare, studiul situându-se la intersecţia dintre logică, semantică şi gramatică.

Cuprins



Capitolul I. Categoria noţională a cauzativităţii şi mijloacele de exprimare a ei în limba română
  • 1. Definirea conceptelor “cauzativitate”, “situaţie cauzativă”, “verb cauzativ”
  • 2. Problema delimitării verbelor şi sintagmelor cauzative
  • 3. Scurt istoric al evoluţiei verbelor şi a sintagmelor cauzative
  • 4. Câmpul semantico-funcţional al cauzativităţii în limba română

Capitolul II. Verbul a face în structurile cauzative
  • 1. Cauzative sau factitive?
  • 2. Corelaţia dintre verbele factitive şi verbele eventive
  • 3. Valorile semantice ale verbului a face în sintagmele cauzative

Capitolul III. Tipologia verbelor şi a sintagmelor cauzative
  • 1. Preliminarii
  • 2. Opoziţia de tip lexical
  • 3. Opoziţia lexico-frazeologică
  • 4. Opoziţia morfo-sintactică
  • 5. Opoziţia sintagmatică
  • 6. Sintagmele cauzative (cauzativele “perifrastice”)
  • 7. Verbe cauzative ce nu formează opoziţia cauzativ–noncauzativ
  • 8. Cauzativele pronominale
  • 9. Caracteristicile distribuţionale ale verbelor cauzative “perifrastice”