|
StatutTeza a fost susţinută pe 17 martie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 14 iunie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 343. 915 (478)(043.2)=135,1 R 82
|
În Republica Moldova fenomenul minorului aflat în conflict cu legea a devenit un domeniu de interes pentru jurişti, asistenţi sociali, psihologi, pedagogi. În ultimii ani, e în curs de desfăşurare procesul de reformare a justiţiei juvenile.
În acest context o atenţie deosebită se acordă instituţiei penitenciare ca mijloc de reeducare şi reinserţie socială a minorilor delincvenţi. Evident, consecinţele negative ale privării de libertate în adolescenţă nu pot fi neglijate. Din aceste considerente, organizaţiile internaţionale încurajează în cazul minorilor pedepsele non-privative, alternative detenţiei (Standardele minime ONU pentru administrarea justiţiei juvenile, Regulile ONU pentru protecţia minorilor privaţi de libertate).
Pedepsele non-privative oferă adolescentului şansa de a-şi continua studiile, de a menţine relaţiile cu familia, de a participa la viaţa comunităţii şi de a acumula experienţă socială. Menţionăm că doar în cazul în care obiectivele reabilitării nu pot fi realizate într-un alt cadru decât detenţia, se aplică sentinţa cu privaţiune de libertate, ţinând cont de principiul „ultimei soluţii” şi cel al „ timpului mai scurt posibil”.
Criminalitatea minorilor reprezintă un factor inerent oricărei societăţi, care, în opinia cercetătorilor A. Kozmovici, M. Kaloşski, P. Tap este alimentat atât de factorii interni, din categoria cărora fac parte stresul, particularităţile psihocomunicative, cât şi de factorii externi, printre care: factorii socioculturali, economici, educaţionali etc.
Dinamismul, curiozitatea, tendinţa spre afirmare, spre apropiere de lumea celor adulţi îi face pe
adolescenţi să afirme un şir de valori şi norme, pe care aceştia le consideră atribute ale independenţei şi
maturităţii. Acestea se transformă în stereotipuri comportamentale, caracteristice acestei vârste, dar pot
căpăta şi un caracter de manifestări sociale şi chiar antisociale atunci când nu sunt asigurate condiţiile
educaţionale optime necesare, pe care trebuie să le ofere micromediul social: familia, grupul şcolar sau
comunitatea în general.
În examinare [3] :
Arhiva tezelor: