|
StatutTeza a fost susţinută pe 26 noiembrie 2010 în CSSşi aprobată de CNAA pe 24 februarie 2011 Autoreferat![]() |
Teza constă din introducere, 3 capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie din 184 referinţe, 2 anexe, volum total de 123 pagini, 24 tabele şi 57 figuri. Rezultatele obţinute au fost publicate în 16 lucrări ştiinţifice şi un brevet de invenţie. Domeniu de studiu: 02.00.01 – Chimia anorganică.
Scopul lucrării: obţinerea combinaţiilor heterometalice ale Cr(III) în baza liganzilor polifuncţionali cu unele elemente s şi d; studiul chimic şi fizico-chimic a lor.
Obiective: perfecţionarea metodelor de sinteză cunoscute, elaborarea unor noi procedee de sinteză şi obţinerea combinaţiilor heterometalice cu fragmente dimerice Cr2(μ-OH)2 şi Cr2(μ-OH)(μ-RCOO) în baza acidul nitrilotriacetic şi ioni metalici de tip s (Mg2+, Ca2+, Sr2+, Ba2+) şi de tip d (Fe2+, Mn2+, Co2+, Ni2+, Cu2+, Zn2+ şi Ag+); stabilirea compoziţiei chimice, determinarea structurilor complecşilor obţinuţi, elucidarea corelaţiei dintre structură şi proprietăţile magnetice; proprietăţi dielectrice ale combinaţiilor heterometalice ce conţin fragmente dimerice Cr2(μ-OH)2, Cr2(μ-OH)(μ-CH3COO)şi Cr2(μ-OH)(μ-NC5H4COO).
Noutatea ştiinţifică: au fost sintetizaţi şi studiaţi 19 compuşi heterometalici noi în baza blocurilor dimerice [Cr2(μ-OH)2(nta)2]2ˉ şi [Cr2(μ-OH)(μ-RCOO)(nta)2]2ˉ, cu unele elemente s şi d. A fost pus în evidenţă un nou procedeu de sinteză a compuşilor heterometalici cu fragmente Cr2(μ-OH)(μ-RCOO).
Semnificaţia teoretică: au fost obţinute date noi referitor la posibilitatea obţinerii compuşilor heterometalici ai cromului(III) în vederea extinderii arsenalului de cunoştinţe în domeniul chimiei coordinative. Aceste rezultate pot fi utilizate ca suport în predarea cursurilor speciale de licenţă şi masterat la facultăţile de chimie.
Valoarea aplicativă: constă în posibilitatea folosirii metodelor elaborate de sinteză a combinaţiilor coordinative cu anionii [Cr2(μ-OH)2(nta)2]2ˉ şi [Cr2(μ-OH)(μ-RCO2)(nta)2]2ˉ în chimia preparativă; unii complecşi posedă o rezistenţă electrică specifică r mai mare decât materialele dielectrice folosite în industrie ceea ce prezintă interes în aspectul extinderii materialelor dielectrice.