|
StatutTeza a fost susţinută pe 26 noiembrie 2005 în CSSşi aprobată de CNAA pe 26 ianuarie 2006 Autoreferat![]() |
Multiplele probleme intervenite odată cu includerea în acţiune a unei noi legislaţii penale sunt legate de incriminarea omorului în general şi a variatelor modalităţi normative şi faptice ale acestuia. Un exemplu adecvat în această privinţă este prezentat de omorul la comandă.
Omorul la comandă – incriminare relativ nouă în aspect normativ, este pătrunsă de o gamă amplă de implicaţii cu caracter contradictoriu. Numărul redus de cercetări ştiinţifice realizate la acest compartiment au determinat şi anumite posibilităţi minime de calificare corectă şi unificată a faptelor infracţionale de acest gen.
În lucrarea de faţă se corborează aspectele generale şi comune infracţiunilor contra vieţii persoanei, pe de o parte, iar pe de altă parte, una dintre modalităţile normative calificate a omorului – omorul la comandă, care în esenţă reprezintă un omor simplu la care se adaugă comanda de omor. Însă anume această precizare legislativă – la comandă – şi creează mari dificultăţi atât în calificarea faptei drept asemenea omor, cât şi în procesul cercetării infracţiunilor de acest gen.
Subiectul pus în discuţie constituie o încercare de a pune în evidenţă anumite probleme esenţiale care caracterizează omorul la comandă. Evident că subiectul abordat tangenţial a fost analizat de unii autori autohtoni, însă un studiu sistematizat consacrat omorului la comandă nu a fost realizat până la moment.
În teză au fost supuse cercetării semnele care caracterizează în primul rând infracţiunea de omor, pornind de la premisa că omorul la comandă, potrivit normativului penal, constituie un omor intenţionat (art.145 alin.(1) C.pen.) comis la comandă – semn circumstanţial prevăzut în art.145 alin.(3) lit.m C.pen. În ipoteza concurenţei dintre două norme – generală şi specială – se impune numai norma calificată (specială).
În tratarea subiectul propus spre examinare s-a ţinut cont de faptul, că omorul la comandă este comis de mai multe persoane, fapt în legătură cu care se relevă legătura acestei modalităţi normative a infracţiunii de omor cu instituţia participaţiei penale.
În procesul încadrării juridice penale a infracţiunii drept omor la comandă de o semnificaţie majoră, în viziunea autorului, este aspectul criminalistic al infracţiunii în cauză, la care se face trimitere în conţinutul tezei de doctorat.
Concomitent cu tratarea inovatoare, în lucrare sunt analizate şi interpretate opiniile mai multor autori atât autohtoni, cât şi din alte ţări, aspectele legate de practica judiciară privind reglementările legii penale la acest capitol, cu comentariile şi criticile expuse.
Autorul înaintează de asemenea şi un şir de concluzii şi propuneri vizavi de subiectul cercetat în cadrul tezei de doctorat – omorul la comandă.
În examinare [3] :
Arhiva tezelor: