Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
PREGĂTIREA CADRELOR
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2021 / iunie /

Constituirea genului de sonată pentru acordeon solo (anii 1940–1960


Autor: Calmîș Dumitru
Gradul:doctor în studiul artelor, culturologie
Specialitatea: 17.00.01 - Arte audio-vizuale (cu specificarea: artă teatrală; artă muzicală; artă cinematografică, televiziune şi alte genuri de artă audiovizuală)
Anul:2021
Conducător ştiinţific: Victoria Melnic
doctor, profesor universitar, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (AMTAP)
Instituţia: Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (AMTAP)

Statut

Teza a fost susţinută pe 29 iunie 2021 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 26 noiembrie 2021

Autoreferat

Adobe PDF document – 0.27 Mb / în română
Adobe PDF document – 0.23 Mb / în engleză

Teza

CZU 780.647.2.082.2(043.3)

Adobe PDF document 16.00 Mb / în română
210 pagini

Cuvinte Cheie

acordeon, sonata, Ceaikin Nikolai, Golub Marta, Hoch Peter, Knorr Ernst-Lothar, Lockwood Normand, Nørholm Ib, Pino Carmelo, Truhlář Jan

Adnotare

Teză pentru obţinerea gradului ştiinţific de doctor în arte, specialitatea 653.01 – Muzicologie (cercetare). Chişinău, 2021. Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie din 229 de titluri, 4 anexe; 130 pagini ale textului de bază, 57 pagini de anexe. Cuvinte-cheie: acordeon, sonata, Ceaikin Nikolai, Golub Marta, Hoch Peter, Knorr Ernst-Lothar, Lockwood Normand, Nørholm Ib, Pino Carmelo, Truhlář Jan.

Scopul investigației constă în elucidarea trăsăturilor specifice ale sonatei pentru acordeon solo la etapa de constituire a genului în perioada anilor '40–60 ai sec. XX în baza analizei creațiilor semnate de compozitori din Rusia, Germania, S.U.A., Cehia și Danemarca. Obiectivele tezei cuprind: sistematizarea varietăților genului de sonată pentru acordeon în primele două decenii ale perioadei postbelice din perspectiva evoluției istorice; evidenţierea procedeelor componistice utilizate în sonatele pentru acordeon solo din anii 1940–1960; identificarea trăsăturilor stilistice tipice şi originale ale genului în lucrările analizate; reliefarea elementelor specifice ale tehnicii componistice pentru fiecare compozitor în parte. Noutatea și originalitatea științifică a tezei constă în realizarea în premieră a unei cercetări complexe axate pe examinarea trăsăturilor definitorii ale genului de sonată pentru acordeon solo din perioada de constituire a acestuia (anii 1940–1960); introducerea în circuitul științific a unor creații mai puțin studiate, semnate de compozitorii din Germania, S.U.A., Cehia și Danemarca. Originalitatea demersului științific este determinată de problemele de tratare a genului de sonată pentru acordeon solo sub aspectul relației dintre evoluţia nivelului tehnicii interpretative, a construcţiei instrumentului și a trăsăturilor specifice ale diferitelor școli componistice.

Rezultatele obținute contribuie la soluționarea unei probleme științifice importante ce se referă la întregirea viziunii asupra etapei de constituire a sonatei pentru acordeon solo din perioada anilor 1940–1960, grație investigației celor mai reprezentative mostre ale genului semnate de compozitorii din Rusia, Germania, S.U.A., Cehia și Danemarca.

Semnificația teoreticăconstă în fundamentarea și extinderea gamei de abordări științifice în sfera studierii și perceperii proceselor evolutive ale genului de sonată pentru acordeon, oferind posibilitatea de a completa anumite lacune din literatura muzicologică ce vizează istoria artei interpretative acordeonistice și valorificarea științifică a repertoriului pentru acest instrument.

Valoarea aplicativă a lucrării. Materialele tezei pot fi utilizate în calitate de informații suplimentare în studierea disciplinelor Istoria şi teoria artei interpretative la acordeon, Metodica predării instrumentului special (acordeon), Forme muzicale, în cadrul instituţiilor de învăţământ artistic mediu și superior. Studiile analitice ar putea forma un suport metodologic ce va contribui la eficientizarea procesului instructiv-didactic, la formarea abilităților și competențelor profesionale ale tinerilor acordeoniști.

Implementarea rezultatelor științifice. Rezultatele studiului au fost reflectate în 11 lucrări științifice – 7 articole și 4 rezumate – cu volum total de 5,1 c.a., publicate în urma prezentării de comunicări în cadrul a 7 întruniri științifice.

Cuprins


1. SONATA PENTRU ACORDEON SOLO CA OBIECT DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ: ANALIZA SITUAȚIEI ÎN DOMENIU
  • 1.1. Nivelul de cercetare a evoluției artei interpretative la acordeon în literatura de specialitate
  • 1.2. Sonata în studiile muzicologice
  • 1.3. Sistematizarea surselor științifice în sfera investigației specificului genului de sonată pentru acordeon solo
  • 1.4. Concluzii la capitolul 1

2. PRINCIPALELE TRĂSĂTURI STILISTICE ALE GENULUI DE SONATĂ PENTRU ACORDEON SOLO DIN PERIOADA ANILOR 1940–1950
  • 2.1. Dezvoltarea tradițiilor clasico-romantice în sonatele pentru acordeon semnate de Nikolai Ceaikin și Carmelo Pino
  • 2.2. Manifestarea tendințelor neoclasiciste în sonatele pentru acordeon compuse de Ernst-Lothar von Knorr și Peter Hoch
  • 2.3. Concluzii la capitolul 2

3. INDIVIDUALIZAREA CONCEPTELOR ARTISTICE ÎN SONATELE PENTRU ACORDEON SOLO DIN PERIOADA ANILOR 1960
  • 3.1. Reconceptualizarea genului de sonată pentru acordeon în creațiile lui Normand Lockwood și Marta Golub
  • 3.2. Reliefarea noilor mijloace de expresivitate în sonatele lui Jan Truhlář și Ib Nørholm
  • 3.3. Concluzii la capitolul 3

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
CV-ul AUTORULUI.