|
StatutTeza a fost susţinută pe 5 octombrie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 20 decembrie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 39(478)+94(478)-„1/-13”(043.3)
|
Lucrarea de doctorat cu tema: „Procese etno-culturale în spaţiul carpato-nistrean în secolele II-XIV p. Chr. în istoriografia sovietică” prezintă un studiu complex al reflectării şi interpretării proceselor etno-culturale în secolele II-XIV p.Chr. la est de Carpaţi în istoriografia sovietică în perioada dintre 1946 şi 1991.
În Introducere este expusă actualitatea temei investigate, sunt stabilite limitele geografice şi cronologice ale tezei, este evaluat istoricul şi gradul de studiere a problemei, sunt formulate scopul şi obiectivele cercetării, suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific, definită noutatea ştiinţifică şi valoarea aplicativă a lucrării, precum şi aprobarea rezultatelor investigaţiei.
În Capitolul I, Contribuţii arheologice la studierea proceselor etno-culturale, sunt prezentate rezultatele analizei izvoarelor arheologice din secolele II-XIV la est de Carpaţi în istoriografia sovietică în baza a trei etape cronologice distincte: I. secolele II-V; II. secolele VI-IX; III. secolele X-XIV, şi principalele probleme legate de interpretarea lor etnică: procesul de romanizare la est de Carpaţi şi răspândirea credinţei creştine în mileniul I p.Chr., apariţia şi evoluţia termenului vlah, relaţiile dintre comunităţile de agricultori şi de crescători de vite etc.
În Capitolul II, Etnogeneza – problemă interdisciplinară şi controversată, au fost supuse analizei aspectele legate de studierea proceselor etno-culturale la est de Carpaţi în secolele II-XIV din aşa domenii ca etnografia, folcloristica, lingvistica şi paleoantropologia. Au fost evidenţiate locul şi rolul fiecărei ştiinţei în istoriografia sovietică şi aportul lor în explicarea controversatelor probleme etno-culturale. În acelaşi capitol a fost analizat gradul de impact al sistemului politic asupra cercetării ştiinţifice în cadrul istoriografiei sovietice, manipularea rezultatelor, în scopul formării unei noi mentalităţi şi memorii colective.
În Încheiere este prezentată sinteza rezultatelor obţinute, concluziile şi recomandările. Este
prezentată o periodizare detaliată a evoluţiei cercetărilor istoriografice privind problema cercetată.
Istoriografia sovietică este interpretată ca o direcţie de cercetare puternic marcată de factorul politic
în totalitatea aspectelor sale de cercetare.
În examinare [2] :
Arhiva tezelor: