Procedura judecătorească: istoria şi contemporaneitatea
|
StatutTeza a fost susţinută pe 1 decembrie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 24 ianuarie 2008 Autoreferat – 0.31 Mb / în românăTezaCZU (478+498)(043.2)=135.1 A 58
|
Cuvinte Cheie
act juridic, sistem judiciar, procedura judecătorească, reforma de drept, misiunea justiţiei, înfăptuirea justiţiei, standarde internaţionale de echitate şi justiţie, independenţa justiţiei, forma de procedură de judecată, cauze penale şi civile, organizarea judecătorească, separarea puterilor, aquis-ul comunitar, principiile judecăţii, legiuitor, legislaţie, reglementare, examinare, modificarea legislaţiei, relaţie socială.Adnotare
Această investigaţie ştiinţifică vizează analiza mai multor instituţii politico-juridice româneşti, urmărind evoluţia lor istorică, cât şi istoria vechiului drept procedural românesc, care reprezintă eşafodajul culturii juridice contemporane. În cercetarea prezentă s-a elucidat, în baza lucrărilor predecesorilor şi a examinării legităţilor generale ale înfăptuirii procedurii judecătoreşti, principalele cauze şi factori care au determinat apariţia celei mai vechi activităţi statale menite să promoveze interesele actului juridic prin prisma apărării valorilor sociale recunoscute în societate.
Cercetând izvoarele primare, o serie de documente şi acte normative cu privire la procedura judecătorească în Epoca Antică, Medievală, Modernă şi Contemporană, se reliefează importanţa practicii istorice a înfăptuirii justiţiei, se analizează problemele procesului de formare şi dezvoltare a întregului sistem, rolul hotărârilor judecătoreşti în contextul istoric al procedurii de judecată. Analizând fenomenul în discuţie, se relevă că a studia şi a cerceta istoria procedurii judecătoreşti, presupune a identifica geneza propriu-zisă şi evoluţia ei istorică, care descinde încă din epoca lui Burebista şi a cuceririi romane. Or, tocmai această geneză şi evoluţie ascendentă au conferit istoriei procedurii judecătoreşti aceea identitate specifică faţă de istoria şi dreptul altor popoare de pe continentul european.
Tratarea acestui subiect, de un avansat grad de complexitate, a determinat luarea în consideraţie a unor aspecte care, la o primă vedere, par a fi arhicunoscute, dar care, în realitate, datorită naturii lor, în cele dintâi acte juridice, şi apoi sociale etc., s-au dovedit a fi insuficient studiate. Astfel, domeniul procedurii judecătoreşti poate fi caracterizat într-un anumit context de specificitate, dar şi de diversitate. Pentru a argumenta acest model metodologic, în lucrare se întreprinde o analiză sub aspect istoric a problemelor abordate, ca, în definitiv, să fie stabilite valenţele ce formează conexiunea între procesul de adoptare şi asimilare a unor instituţii şi legiuiri romane, bizantine, etc. – îndeosebi în epoca modernă şi care comportă o semnificaţie majoră în cadrul societăţii contemporane. Finalitatea, propusă în demersurile teoretice întreprinse, a vizat formarea concepţiei unitare asupra înţelegerii procesului evolutiv al procedurii judecătoreşti în România şi Republica Moldova ca modalitate de percepere şi reflectare a sistemului juridic actual, care nu poate fi ascendent decât prin prisma unei cunoaşteri adecvate a vechilor instituţii politico-juridice şi a vechiului drept procesual românesc.
Cuprins
- 1. Procedura de judecată ca sistem: termeni, definiţii, principii
- 2. Forme istorice de procedură judecătorească: unitate şi diferenţiere.
- 3. Soluţiile date de hotărîrile judecătoreşti în contextul istoric al procedurii de judecată
- 4. Originea procesului ecleziastic – forme şi metode de realizare
Capitolul II. Evoluţia procedurii de judecată: formele istorice
- 1. Procedura de judecată romană ca bază a procedurii judecătoreşti în provincia Dacia
- 2. Evoluţia formelor de procedură judecătorească în Epoca Medievală
- 2.1. Procedura de judecată în perioada obştii săteşti şi a normelor sale de conduită ( 271/275-sec.VIII e. n.).
- 2.2. Organizarea şi desfăşurarea procesului în perioada „ţărilor ” şi a „Legii ţării” (sec.IX-XIV)
- 2.3. Procedura de judecată în statele româneşti (sec. XIV- prima jumătate a sec. XIX) .
- 2.3.1. Procedura de judecată în perioada medievală
- 2.3.2. Procedura de judecată în epoca de trecere la perioada modernă
Capitolul III. Opera legislativă a statului naţional modern şi contemporan în domeniul procedurii de judecată
- 1.Caracterul reformator al Codurilor de procedură civilă şi penală din 1865
- 2.Procedura de judecată în condiţiile regimului totalitar
- 3.Revenirea procedurii judecătoreşti în albia dreptului unui stat democratic – factor important al reformei judiciare şi de drept în România şi Republica Moldova
Referenţi Oficiali
- Gheorghe Avornic
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova - Boris Negru
doctor, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Teze
În examinare [1] :
Arhiva tezelor:
Acte Normative
