Arheologie / Istorie / Nomenclatorul cu specialităţi / CNAA

CNAA / Nomenclatorul cu specialităţi / Istorie /

07.00.06 – Arheologie

Paşaportul specialităţii:

Domeniul ştiinţific în care se conferă gradul ştiinţific:
Istoria

Formula specialităţii:
Arheologia este domeniul ştiinţei istorice, care se ocupă cu studierea apariţiei şi dezvoltării societăţii omeneşti bazându-se cu preponderenţă pe sursele materiale.

Direcţii de cercetare:

Preistorie. Epocile: paleoliticului, mezoliticului, neoliticului. Studierea diverselor aspecte din domeniul Bronzului timouriu mediu şi recent; a aspectelor cultural-cronologice, etno-culturale, etc.
Tracologie. Perioada constituirii diferitelor aspecte a Hallstattului timpuriu; corelarea lor cu faciesele similare din Europa de Sud-Est. Elucidarea proceselor ce au dus la formarea:
- Hallstattului tracic – purtătorii cărora au fost numeroasele comunităţi cunoscute după sursele narative ca trace.
- Tracii septentrionali şi evoluţia lor în a doua jumătate a mileniului I a.Chr.
- Rezultatele colonizării greceşti. Oraşele-polise greceşti şi relaţiile lor cu comunităţile lumii barbare din spaţiul Balcano-Carpato-Pontic.
- Evoluţia economică şi culturală a geto-dacilor în perioada penetraţiei romane la Dunărea de Jos.
- Procesul romanizării. Nivelul şi formele lui în provincii şi teritoriile extraprovinciale limitrofe.
- Creştinismul şi rolul lui în evoluţia comunităţilor barbare din spaţiul Balcano-Carpato-Pontic.
Medievistica. – Comunităţile autohtone în mileniul I a.Chr. şi relaţiile lor cu slavii şi nomazii.
- Evoluţia etno-culturală şi demografică în perioada medievală timpurie în spaţiul Bugo-Carpato-Pontic.

Specialităţi adiacente:

Specialităţi complementare:

07.00.07 - Etnologie, antropologie culturală şi istorică

Delimitările de specialităţile adiacente:
Elucidarea obiectivelor trasate în investigaţiile ştiinţifice la specialitatea 07.00.06 – Arheologie necesită utilizarea metodelor specifice unor discipline adiacente: geologie şi paleontologie, antropologie, etnografie, epigrafie, numismatică, studiul artelor, mitologie, martirologie, studiul tradiţiei antice, paleobotanica, paleozoologia etc.

Şi totuşi pentru Arheologie metodele disciplinelor indicate rămân auxiliare şi pot fi utilizate numai în anumite cazuri concrete.

Arheologia dispune de anumite metode care nemijlocit reflectă esenţa aceste specialităţi.

Metodele de investigaţie a specialităţilor adiacente sunt utilizate pentru precizarea anumitor situaţii sau comparaţii.
Metodele de datare a surselor epigrafice, sau textelor tradiţiei antice sunt necesare în precizarea perioadei funcţionării monumentelor arheologice, ori precizării vremii când s-au desfăşurat anumite evenimente istorice.
Sursele narative, epigrafice, numismatice, contribuie substanţial în elucidarea aspectelor economice, social-politice sau de alt sens.
Analiza paleobalcanică şi osteologică permite stabilirea principalelor culturi cerialiere, tehnice, vinicole, cât şi a celor mai răspândite specii de animale domestice practicate de populaţiile din perioada istorică respectivă.