Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Structuri dialogice în romanul românesc din secolul al XX-lea


Autor: Grati Aliona
Gradul:doctor habilitat în filologie
Specialitatea: 10.01.08 - Teoria literaturii
Anul:2011
Conducător ştiinţific: Alexandru Burlacu
doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie al AŞM
Instituţia: Institutul de Filologie al AŞM

Statut

Teza a fost susţinută pe 19 noiembrie 2010 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 24 februarie 2011

Autoreferat

Adobe PDF document0.43 Mb / în română

Cuvinte Cheie

paradigma dialogică, dialogistică, teorie dialogică, dialogism, critică dialogică, poetică dialogică, bahtinologie, subiect vorbitor, celălalt, întâlnire, intersubiectualitate, exotopie, comprehensiune dialogică, imaginaţie dialogică, metalingvistică, cuvânt bivoc, polifonie, plurivocitate, heteroglosie, intertextualitate, pluriglosie, plurilingvism, hibridul artistic, dialogism parodic, cronotop al oraşului, lume postbabelică

Adnotare

Rezultatele obţinute sunt reflectate într-o o monografie şi 30 de studii ştiinţifice.

Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie din 215 titluri, 305 de pagini. Domeniul de studiu: teoria literaturii şi dialogistica textului.

Scopul şi obiectivele: sinteza literaturii teoretice a lui M. Bahtin pe un fundal mai larg de reevaluare în lumina achiziţiilor cunoaşterii şi teoriilor contemporane a principalelor noţiuni şi concepte ale paradigmei dialogice; prezentarea sinoptică a preocupărilor şi realizărilor ştiinţifice, legate de dialog, dialogism ca nou tip de reflecţie şi dialogica originară a cunoaşterii umane, ale unor cercetători – filosofi, esteticieni, lingvişti, hermeneuţi şi antropologi; evaluarea critică a disciplinelor interesate de formele literare ale dialogicului: metalingvistica, teoria intertextualităţii, semiologia, teoria actelor verbale, sociologia literaturii, pragmatica textului literar ş.a., precum şi a modelelor de interpretare; descrierea formei noi de roman, perceput ca dialog, suplu, versatil şi proteic, structurat pluriform şi polifonic, deschis varietăţii limbajelor sociale; cristalizarea principalelor categorii, concepte şi strategii de analiză a romanului polifonic; identificarea structurilor dialogice în romanul românesc modernist şi postmodernist din secolul al XX-lea.

Metodologia cercetării ştiinţifice: teoria textului, hermeneutica, dialogistică, poetică, naratologie, stilistică, sociologie, comparativism ş.a.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a investigaţiei constă în faptul că aceasta constituie prima în care dialogismul bahtinian este aplicat creator la cercetarea romanului românesc. Teoria dialogică va constitui pretextul unei analize multiaspectuale a relaţiilor estetice autor-narator-erou-cititor, care exprimă relaţia individului cu lumea mijlocită prin raportul eu-altul, condiţionând arhitectonica romanului românesc din secolul al XX-lea.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării rezultă din efortul de a pune în circulaţie o grilă de interpretare a romanului adecvată orizontului de aşteptare contemporan. Prin prisma modelului teoretizat de noi, poetica se relevă a fi un demers de înţelegere şi analiză dialogică a romanului.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele cercetării prezintă importanţă în plan teoretic şi aplicativ, servind ca bază pentru noi investigaţii a tematicii abordate. Acestea pot sta la baza unor cursuri universitare de nivelul studiilor superioare sau de masterat. Grila analitică propusă ar putea fi aplicată pe segmente mai largi ale literaturii.

Cuprins


1. PARADIGMA DIALOGICĂ ÎN ŞTIINŢA LITERATURII
  • 1.1 Romanul din unghiul teoretic contemporan
  • 1.1.1 Romanul ca formă, gen, structură. Perspectiva dialogică
  • 1.1.2 Din dosarul receptării lui Mihail Bahtin
  • 1.2 Dialogul în istoria gândirii moderne
  • 1.2.1 Filosofii dialogului şi ai relaţiei. Cercul „Patmos” şi „Noua gândire”
  • 1.2.2 „Eu şi Tu” în teologia dialogică a lui Martin Buber
  • 1.2.3 Semion Frank despre dialogistica cunoaşterii
  • 1.2.4 Dialogismul lui Mihail Bahtin
  • 1.2.5 Mihai Şora, Vasile Tonoiu despre dialog şi scriitura dialogică
  • 1.3 Epistemologia dialogismului în ştiinţa literaturii
  • 1.3.1 Conceptul dialogic al limbii. Dialogul ca metaforă despre eu şi lume
  • 1.3.2 Metalingvistica
  • 1.3.3 Modelul bahtinian de analiză stilistică. „Cuvântul bivoc”
  • 1.3.4 Textul literar ca univers al plurilingvismului şi al pluristilismului
  • 1.3.5 Reinterpretările Juliei Kristeva. Conceptul de intertextualitate
  • 1.3.6 Alte discipline despre dialog şi dialogic
  • 1.4 Metoda dialogică de interpretare a textului literar
  • 1.4.1 Hermeneutica dialogică a lui Mihail Bahtin.
  • 1.4.2 Wilhelm Dilthey despre conştiinţa istorică în actul de interpretare
  • 1.4.3 Hans-Georg Gadamer despre experienţa dialogică a hermeneuticii
  • 1.4.4 Hermeneutica textuală a lui Paul Ricoeur
  • 1.4.5 Teoria receptării lui Hans Robert Jauss
  • 1.4.6 Critica dialogică. Tzvetan Todorov despre „principiul dialogic” al interpretării
  • 1.4 Concluzii la capitolul 1

2. DIALOGISMUL ÎN ROMAN
  • 2.1 Romanul ca dialog
  • 2.1.1 Structura dialogică („forma arhitectonică”, „forma artistic creatoare”)
  • 2.1.2 Dostoievski şi noul model artistic al lumii
  • 2.1.3 Relaţiile estetice autor–erou
  • 2.1.4 Romanul ca „expresie a conştiinţei lingvistice galileene”: polifonie – polifonism, pluriglosie – plurilingvism, heteroglosie – heterolingvism, hibridul artistic
  • 2.2 Romanul în dialog cu „memoria genului”
  • 2.2.1 Poetica istorică a romanului
  • 2.2.2 Cele două linii stilistice
  • 2.2.3 Tipurile de universuri romaneşti: cronotopul
  • 2.2.4 Romanul antic şi cronotopii lui
  • 2.2.5 Cronotopul romanului medieval
  • 3.2.6 Cronotopul rabelaisian
  • 3.2.7 Cronotopul idilic
  • 3.2.8 Carnavalescul
  • 2.3 Poetica dialogică a romanului contemporan. Strategiile înzestrării celuilalt cu voce sau „darul vorbirii indirecte”
  • 2.3.1 Dialogism şi intertextualitate
  • 2.3.2 Dialogismul ca principiu al creaţiei artistice. Strategii dialogice
  • 2.4 Concluzii la capitolul 2

3. STRUCTURI DIALOGICE ÎN ROMANUL ROMÂNESC DIN SECOLUL AL XX-LEA
  • 3.1 Arhitectonica romanului românesc interbelic. Cronotopul oraşului
  • 3.1.1 Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu: poetica romanului polifonic
  • 3.1.2 Patul lui Procust de Camil Petrescu: expresie romanescă a cunoaşterii de sine prin raportare la celălalt
  • 3.1.3 Maitreyi de Mircea Eliade: dialogul intercultural
  • 3.1.4 Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale: între unicitatea şi diversitatea limbajului
  • 3.1.5 Pâlnia şi Stamate de Urmuz: dialogism parodic
  • 3.2 Romanul postbelic ca lume postbabelică
  • 3.2.1 Lumea în două zile de George Bălăiţă: imaginaţie şi experiment. Interacţiuni cronotopice între lumea care reprezintă şi lumea reprezentată
  • 3.2.2 Don Juan de Nicolae Breban: relaţiile estetice autor–cititor. Donjuanism narativ
  • 3.2.3 Ingeniosul bine temperat de Mircea Horia Simionescu: dialogul imaginar…
  • 3.2.4 Tratament fabulatoriu de Mircea Nedelciu: încorporarea dialogului în diegeză
  • 3.3 Romanul basarabean şi integrarea lui în modelul european interactiv
  • 3.3.1 Din calidor de Paul Goma: altă imagine artistică a basarabeanului
  • 3.3.2 Zbor frânt de Vladimir Beşleagă: dialogul dintre identitatea personală şi identitatea narativă
  • 3.3.3 Spune-mi Gioni! de Aureliu Busuioc: efectele ideologizării monologice a persoanei
  • 3.3.4 Schimbarea din strajă de Vitalie Ciobanu: problema autenticităţii dialogului în literatură
  • 3.3.5 Gesturi de Emilian Galaicu-Păun: romanul ca lume postbabelică
  • 3.4 Concluzii la capitolul 3