Paşaportul specialităţii:
Domeniul ştiinţific în care se conferă gradul ştiinţific:
Filologie.
Formula specialităţii:
Teoria literaturii este domeniul filologiei care se ocupă de cercetarea bazelor teoretice ale ştiinţei literare (metodologia literară, istoria literară, critica literară, stilistica, textologia şi analiza textului literar, studierea comparată a literaturii române în contextul literaturii europene şi universale, problematica comunicării literare în contextul teoriilor contemporane ale comunicării umane, a limbajului artistic în contextul filosofiei şi teoriei generale a limbajului, inclusiv informatica, teoriile lingvistice şi semiotice ş.a.).
Direcţiile de cercetare:
Studierea sistemică a conceptelor teoretice generale şi a terminologiei literare ca ansambluri terminologice (microsisteme încadrate în macrosisteme – concepţii teoretice;
- Teoria operei literare (a structurii ei interne şi a modului de existenţă ca formă specifică, estetico-artistică de comunicare interumană);
- Evoluţia istorică a literaturii ca proces al devenirii ei continue în formele ei principale – genurile şi speciile literare ca forme conţinutiste / conţinutale (gehaltvolle Formen după Hegel, soderjatelinîe formî după M. Bahtin) ale unor viziuni şi atitudini fundamentale ale omului faţă de lume şi faţă de sine (eu) şi semenul său (altul: tu sau el); curentele literare şi culturale ca forme (mai dinamice decît genurile) de transformare calitativă a conţinutului (conştiinţa estetico-artistică a omului) şi a formei literare (stilurile artistice – expresii literare ale ideologiilor şi mentalităţilor dominante în epoca respectivă).
- Metodologia literară, cercetarea metodelor principale de studiere a fenomenului literar în toată diversitatea şi complexitatea studierii formelor lui de existenţă.
- Aspectele teoretice ale studierii relaţiilor literare inclusiv a traducerii artistice ca formă primordială de receptare a literaturilor străine;
- Valorificarea realizărilor celor mai importante ale gîndirii teoretico-literare contemporane din lume şi critica teoriilor care minimalizează sau chiar neagă specificitatea estetico-artistică a literaturii şi conţinutul ei umanistic, rolul ei important şi de sine stătător în viaţa socială şi individuală a omului.
Specialităţi adiacente:
- 10.01.01 - Literatura română
- 10.01.02 - Literatura Moldovei
- 10.01.06 - Literatura universală şi comparată
- 10.01.09 - Folcloristică
- 10.01.10 - Jurnalism şi ştiinţe ale comunicării
- 10.02.01 - Limba română
- 10.02.19 - Lingvistică generală (cu specificare: sociologică, psihologică, contrastiv-tipologică, structurală, matematică, computaţională)
- 10.02.20 - Teoria limbii (filozofia limbajului, semiotica, teoria traducerii)
- 09.00.01 - Ontologie şi gnoseologie
- 09.00.04 - Estetică
- 09.00.05 - Etică şi bioetică
- 09.00.08 - Filozofia şi metodologia ştiinţei(pe domenii)
- 09.00.13 - Filosofie socială, antropologie filosofică, filosofia culturii
- 17.00.01 - Arte audio-vizuale (cu specificarea: artă teatrală; artă muzicală; artă cinematografică, televiziune şi alte genuri de artă audiovizuală)
- 17.00.04 - Arte vizuale (cu specificarea: arta plastică, decorativă, aplicată)
- 18.00.01 - Teoria şi istoria arhitecturii
- 19.00.05 - Psihologie socială
- 19.00.07 - Psihologie pedagogică, psihologia dezvoltării, psihologia personalităţii
- 22.00.09 - Sociologia comunicării
- 22.00.06 - Sociologia vieţii spirituale
- 23.00.03 - Cultură politică şi ideologie; etnopolitologie, tehnologii politice
- 07.00.01 - Istoria Moldovei (pe perioade)
- 07.00.02 - Istoria românilor (pe perioade)
- 07.00.07 - Etnologie, antropologie culturală şi istorică
- 07.00.09 - Teoria şi metodologia ştiinţelor istorice
Specialităţi complementare:
Delimitările de specialităţile adiacente:
Teoria literaturii se delimitează de specialităţile adiacente nu atît prin obiectul de cercetare (obiectul poate fi acelaşi: opera literară, biografia sau psihologia scriitorului, conţinutul ideologic al curentului literar), cît prin unghiul estetico-artistic sub care e tratat. Conceptele şi metodele din disciplinele adiacente uzitate în cercetările teoretice trebuie deci adaptate acestui obiectiv principal – definirea specificităţii estetico-artistice a fenomenelor literare. Spre deosebire de istoria literaturii, care defineşte concreteţea istorică a fenomenelor literare, şi de critica literară care evidenţiază valorile individuale, originalitatea irepetabilă a creaţiilor literare, teoria literară degagează trăsăturile tipologice generale şi esenţiale ale fenomenului literar, are ca obiect nemijlocit nu atît realităţile literare propriu-zise cît conceptele lor.
Autorii:
Date despre autorii paşaportului specialităţii ştiinţifice, a programei examenului de doctorat şi date despre recenzenţi
Autorii:
- Gavrilov Anatol, doctor în filologie, cercetător ştiinţific coordonator, şeful Direcţiei ştiinţifice Teorie literară şi literatură comparată a Institutului de Literatură şi Folclor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Recenzenţii:
- Popovici Constantin, academician, doctor habilitat în filologie, profesor universitar, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Cercetări Interetnice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
- Bileţchi Nicolae, membru corespondent al A.Ş.M., doctor habilitat în filologie, profesor universitar, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Literatură şi Folclor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
- Burlacu Alexandru, doctor habilitat în filologie, profesor universitar, cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Literatură şi Folclor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şeful Catedrei de Literatură Română şi Comparată a Universităţii Pedagogice de Stat “Ion Creangă”.