|
StatutTeza a fost susţinută pe 4 decembrie 2015 în CSSşi aprobată de CNAA pe 25 februarie 2016 Autoreferat![]() TezaCZU 343.82 (498) (043.3)M 59
|
Structura tezei: introducere, patru capitole, concluzii, bibliografia din 162 titluri. Rezultatele tezei de doctorat au fost expuse în 9 articole publicate în culegeri şi reviste de specialitate din România, SUA şi Republica Moldova
Domeniul de studiu al tezei de doctor se referă la regimul juridic, din perspectivă istorică, a sistemului de detenţie în România în perioada cea mai prolifică a construcţiei şi modernizării statului român, perioadă în care se face un extraordinar salt în absolut toate domeniile vieţii politico-socio-economice. O perioadă istorică în care nevoia de modernizare a statului român a coincis în mod fericit cu o perioadă de profunde schimbări de mentalităţi şi realităţi juridice pe plan european şi mondial în domeniul răspunderii penale, executării pedepselor privative de liberate şi a condiţiilor de viaţă în detenţie.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul tezei de doctorat este ca, pe baza studierii izvoarelor, actelor normative şi lucrărilor editate consacrate temei alese, să argumenteze obiectivul urmărit cu consecvenţă de slujitorii legii timp de un secol şi mai bine: umanizarea sistemului penitenciar, a condiţiilor de detenţie din închisori, în vederea resocializării celor osândiţi la pedeapsa privativă de libertate. În baza scopului propunem realizarea următoarelor obiective: evidenţierea necesităţii reformării sistemului penitenciar, cunoaşterea opiniilor penaliştilor europeni şi români referitoare la rolul închisorilor şi la carenţele sistemului penitenciar din perioada modernă; înfăţişarea organizării sistemului penitenciar din Principatele Române şi România modernă în perioada 1831-1929; sublinierea rolului modernizator al legilor şi regulamentelor în materie din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, cu vădită tendinţă de umanizare a sistemului penitenciar; examinarea dispoziţiilor privind ameliorarea vieţii deţinuţilor; descrierea organizării muncii în închisori, a educaţiei morale, şcolare şi religioase, în vederea pregătirii reinserţiei sociale a populaţiei din penitenciare şi case de corecţie; concluzii care să proiecteze experienţa şi învăţămintele acestei perioade de înnoire a legislaţiei penale la contemporaneitate, pentru a contribui la ameliorarea acesteia
Noutatea şi originalitatea tezei. Autorea prezentei teze şi-a propus să aducă la lumină părţile pozitive ale legilor şi regulamentelor din perioada studiată, punând accentul pe umanizarea sistemului penitenciar. Din acest punct de vedere, ideea de reformă morală a sistemului penitenciar românesc n-a făcut până în prezent, decât în rare cazuri, obiectul explicit al unor studii în monografice aprofundate
Teza de doctorat a parcurs aproape exhaustiv studiile de referinţă publicate până în prezent, începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, cât şi codurile şi legile uzuale ale acestei perioade. Unele izvoare folosite (materiale de arhivă privind munca în închisori sau condiţiile de viaţă) au fost aduse pentru prima oară în circuitul informaţiei ştiinţifice, ceea ce oferă un plus de originalitate lucrării. Lucrarea de faţă vine în completarea studiilor anterioare, cu o prezentare a sistemelor penitenciare din provinciile româneşti aflate sub ocupaţie străină înainte de 1918 şi tocmai pentru a evidenţia continua reformă a sistemului penitenciar, cu o analiză statistică comparată dintre sistemele penitenciare din Republica Moldova şi România, în epoca contemporană
Problema ştiinţifică importantă soluţionată a prezentei lucrări constă în demonstrarea şi fundamentarea ştiinţifică a existenţei la nivel de avangardă , în contextul epocii, a gândirii juridice din spaţiul românesc în ceea ce priveşte detenţia ca sancţiune penală, ceea ce serveşte la confirmarea faptului că începând cu a doua jumătate a secolului XIX şi până la începutul secolului XX spaţiul românesc nu s-a modernizat doar minimal, existând preocupări profunde, originale de gândire şi acţiune juridică, permiţând astfel evidenţierea gândirii juridice româneşti drept una racordată şi conformă cu valorile lumii democratice şi civilizate, permiţându-se de asemenea valorizarea gândirii juridice româneşti într-o zonă prea puţin cercetată de către specialiştii dreptului.
Semnificaţia teoretică. În baza concluziilor din studiul datelor dintr-o perioadă semnificativă de timp, raportate la realităţile şi obiectivele de astăzi ale reformei sistemului penitenciar, teza argumentează: necesitatea măsurilor sociale de prevenire a infracţionalităţii; prevenirea fenomenului de recidivă; cultivarea unor convingeri şi reguli de conduită etică, pentru remedierea deficitului comportamental al deţinuţilor.
Valoarea aplicativă a lucrării. Observaţiile generaţiilor de jurişti privind sursele infracţionalităţii, curba ascendentă a fenomenului, raportat la cauzele sale însumate şi analizate în lucrare, au certe perspective de aplicabilitate în măsuri reformatoare pentru sistemul penitenciar
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Majoritatea ideilor, concluziilor şi propunerile cuprinse în teză şi-au găsit oglindirea în publicaţiile autoarei şi ar putea fi utilizate în perspectiva utilizării lor în ceea ce rămâne statornic pentru ideea de detenţie: ameliorarea condiţiei umane a celui ce-şi ispăşeşte pedeapsa, pentru a fi redat societăţii în ideea respectării normelor legale
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: