Evoluţia istorico-metodologică a paradigmelor metafilosofiei
|
StatutTeza a fost susţinută pe 16 martie 2017 în CSSşi aprobată de CNAA pe 31 mai 2017 Autoreferat – 0.40 Mb / în românăTezaCZU 1(043.2)
|
Cuvinte Cheie
metafilosofie, concepţie metafilosofică, discurs metafilosofic, evoluţie paradigmatică, istoria metafilosofiei, disciplinarizare, metafilosofie disciplinară, abordare paradigmatică, paradigmă metafilosoficăAdnotare
Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 290 titluri, 3 anexe, 159 pagini de text de bază. Rezultatele obţinute au fost publicate în 14 lucrări ştiinţifice.
Domeniul de studiu: istoria filosofiei şi metafilosofiei.
Scopul lucrării constă în cercetarea evoluţiei concepţiilor metafilosofice pe baza abordării paradigmatice în contextul asigurării disciplinarizării metafilosofiei.
Obiectivele lucrării: identificarea premiselor istorico-filosofice ale proiectului disciplinarizării discursului metafilosofic; determinarea şi valorificarea strategiilor metodologice de abordare a problematicii metafilosofice; demonstrarea relevanţei logico-metodologice a abordării paradigmatice pentru studiul istorico-metafilosofic; elaborarea aparatului conceptual-teoretic relevant pentru realizarea reconstrucţiilor istorico-metafilosofice; determinarea sensului şi semnificaţiei conceptului de paradigmă a metafilosofiei; evidenţierea şi caracterizarea paradigmelor metafilosofiei; elucidarea corelaţiei imanente dintre evoluţia filosofiei şi schimbarea paradigmelor metafilosofiei; relevarea şi examinarea structurii şi mecanismului evoluţiei gândirii metafilosofice.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a lucrării rezidă în redimensionarea istorică a cercetării metafilosofice, în baza demonstrării relativităţii conceptual-istorice imanente a gândirii metafilosofice, exprimată prin dominarea paradigmelor metafilosofice. Originalitatea analizei istorice a concepţiilor cu privire la natura şi obiectivele filosofiei ca fenomen faţă de ansamblul existent al cercetărilor de referinţă constă în adaptarea logico-metodologică şi conceptual-teoretică a abordării paradigmatice la specificitatea gândirii filosofice, ceea ce a permis relevarea, examinarea şi caracterizarea paradigmelor metafilosofiei dominante pe parcursul istoriei. Aplicarea analizei paradigmatice în realizarea reconstrucţiei istorice a gândirii metafilosofice a scos în evidenţă mecanismul transformării paradigmatice a gândirii metafilosofice.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată în lucrare constă în fundamentarea logicometodologică a relevanţei abordării istorice în general şi a modelului paradigmatic în particular pentru studiul metafilosofic disciplinar, având ca rezultat evidenţierea şi examinarea paradigmelor metafilosofiei dominante pe parcursul istoriei, în vederea întregirii şi consolidării epistemologice a procesului general al disciplinarizării metafilosofiei contemporane în baza aparatului conceptualmetodologic congruent.
Semnificaţia teoretică a lucrării constă în delimitarea şi fundamentarea unui nou domeniu de cercetare - istoria gândirii metafilosofice, ceea ce a devenit posibil în rezultatul elaborării preliminare a aparatului conceptual-metodologic relevant ca fundament pentru investigaţiile ulterioare, cuprinzând în acest context determinarea tipurilor şi nivelurilor discursului metafilosofic, precum şi definirea şi validarea, prin studiul istoric, a conceptului de paradigmă metafilosofică.
Valoarea aplicativă a lucrării constă în promovarea şi dezvoltarea didactico-metodologică a studiilor metafilosofice. Rezultatele investigaţiei pot fi utilizate în calitate de suport didactic pentru cursurile universitare „Istoria filosofiei”, „Propedeutica filosofică”, „Epistemologie” etc., prin oferirea unor explicaţii complementare cu un potenţial euristic nevalorificat.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice s-a efectuat prin examinarea şi aprobarea acestora în
şedinţele Sectorului Filosofie şi a Seminarului Ştiinţific de Profil al Institutului de Istorie al AŞM.
Rezultatele obţinute au fost prezentate şi discutate la 13 conferinţe naţionale şi internaţionale, fiind
publicate în 14 lucrări ştiinţifice.
Cuprins
- 1.1. Definiţii şi interpretări ale conceptului de metafilosofie
- 1.2. Discursul metafilosofic în cadrul filosofiei contemporane: idei şi tendinţe
- 1.3. Redimensionarea istorică a studiilor metafilosofice: geneza problemei
- 1.4. Concluzii la capitolul 1
2. VALIDITATEA LOGICO-METODOLOGICĂ A ABORDĂRII PARADIGMATICE ÎN METAFILOSOFIE
- 2.1. Metodologia istorico-filosofică: concepte şi orientări
- 2.2. Abordarea paradigmatică – consideraţii conceptual-teoretice
- 2.3. Conceptul de paradigmă a metafilosofiei
- 2.4. Concluzii la capitolul 2
3. IDENTITATEA PARADIGMATICĂ A METAFILOSOFIEI: ANALIZĂ DIACRONICĂ ŞI SINCRONICĂ.
- 3.1. Caracterul metafizic al filosofiei: paradigmele metafizică şi nemetafizică
- 3.2. Ştiinţificitatea filosofiei: paradigmele cognitivă, scientifică şi nepragmatistă
- 3.3. Criza proiectului filosofiei ştiinţifice: paradigmele necognitivă, nescientifică şi pragmatistă
- 3.4. Concluzii la capitolul 3
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
Referenţi Oficiali
- Valeriu Capcelea
doctor habilitat, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Membrii Consiliului Ştiintific
- Svetlana Coandâ, preşedinte
doctor habilitat, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova - Lidia Troianowski, secretar
doctor, conferenţiar cercetător - Ludmila Roşca, membru
doctor habilitat, conferenţiar universitar - Dumitru Căldare, membru
doctor habilitat, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova - Teodor Ţîrdea, membru
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" - Rodica Ciobanu, membru
doctor habilitat, conferenţiar universitar - Vasile Ţapoc, membru
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Teze
Acte Normative
