Dramaturgia naţională din anii ’90 în (con)textul postmodernismului / decembrie / 2021 / Teze / CNAA

CNAA / Teze / 2021 / decembrie /

Dramaturgia naţională din anii ’90 în (con)textul postmodernismului

Autor:	Khalil-Butucioc Dorina
Gradul:	doctor în studiul artelor, culturologie
Specialitatea:	17.00.01 - Arte audio-vizuale (cu specificarea: artă teatrală; artă muzicală; artă cinematografică, televiziune şi alte genuri de artă audiovizuală)
Anul:	2022
Conducător ştiinţific:	Angelina Roşca doctor, profesor universitar, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (AMTAP)
Consultant ştiinţific:	Mihai Cimpoi doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie Română Bogdan Petriceicu-Hasdeu al USM
Instituţia:	Institutul Patrimoniului Cultural

Statut

Teza a fost susţinută pe 9 decembrie 2021 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 1 martie 2022

Autoreferat

– 0.56 Mb / în română

Teza

CZU [792.03.07:82-2]19(043.3)

1.25 Mb / în română
0 pagini

Cuvinte Cheie

postmodernism, text dramatic, eterogenitate, de-, re-mitizare, deconstrucție, fragmentarism, ironie, personaj, dez-eroizare, intertextualitate, „teatru în teatru”, statutul dramaturgului, didascalii

Adnotare

Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie – 182 de surse, 166 de pagini text de bază, declarația privind asumarea răspunderii, CV-ul autoarei. Rezultatele tezei sunt reflectate într-o monografie și 21 de lucrări științifice.

Scopul lucrării constă în cercetarea discursului dramaturgic din perspectiva postmodernismului prin expunerea principalelor lui caracteristici și direcții, precum şi ilustrarea aplicabilității instrumentelor de analiză pe textele și spectacolele naționale ale anilor ’90.

Obiectivele cercetării:

definirea conceptului de postmodernism în dramaturgie și teatru;
identificarea specificului dramaturgiei basarabene postmoderniste;
examinarea formei și fondului pieselor naționale postmoderniste;
analiza paradigmei postmodernismului în spectacolele montate în baza dramaturgilor anilor ’90 din Republica Moldova.

Noutatea și originalitatea științifică a tezei constă în realizarea în spaţiul cercetării româneşti a unei sinteze a celor mai importante contribuţii care au dus la configurarea fenomenului dramaturgiei postmoderniste. Căderea în desuetudine a vechilor canoane ale criticii teatrale revendică un instrumentar împrumutat din diverse discipline și implică noi modalități practice de interpretare a pieselor contemporane, ceea ce permite o investigare mai complexă a lor. În acest scop, s-au analizat atât lucrările teoretice ale unor exegeți străini și români, cât și piesele dramaturgilor naționali postmoderniști.

Problema științifică soluționată în domeniul cercetat consistă în proiectarea unei viziuni de ansamblu a dramaturgiei naționale postmoderniste şi în propunerea unui angrenaj teoretic care reînnoiește modul de abordare a ei. Lucrarea re-leagă contactul cu cercetările din domeniu întreprinse în ultimele decenii în spațiul românesc și internațional și deschide calea unor noi studii asupra teatrului postmodernist.

Importanța teoretică și aplicativă a tezei rezidă în formularea unui aparat conceptual care va permite criticii de teatru să surprindă manifestările complexe ale paradigmei postmodernismului în formele de expresie teatrale. Studiul poate deveni un reper pentru exegeții preocupați de noile direcții de cercetare a textului de teatru contemporan și să contribuie la dezvoltarea criticii și teoriei teatrale.

Implementarea rezultatelor științifice: Recomandările acestui studiu au stat la baza proiectului înființării Centrului de Dramaturgie Contemporană din Chișinău. Rezultatele tezei au fost aplicate în procesul creării Cursului de Dramaturgie Contemporană din Republica Moldova în cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Ideile principale ale cercetării au fost reflectate într-o monografie și 21 de articole, apărute în edițiile periodice de profil din Republica Moldova și de peste hotare, și în 20 de comunicări la conferințe naționale și internaționale.

Cuprins

1. „BIOGRAFIA IDEII DE LITERATURĂ” DRAMATICĂ POSTMODERNISTĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA. FUNDAMENTE TEORETICOMETODICE

1.1. Dramaturgia anilor ’90 şi teatrul absurdului: influenţe şi confluenţe
1.2. Arta teatrală şi postmodernismul: postualitate sau continuitate
1.2.1. Postmodernismul: teoretizări și tendinţe
1.2.2. Spectacolul postmodernist: direcţii şi metode
1.2.3. Textul dramatic postmodernist: caracteristici şi procedee
1.3. Accente postmoderniste în spațiul teatral moldovenesc
1.3.1. Postmodernismul în Republica Moldova: concepții și polemici
1.3.2. Dramaturgi și spectacole naționale postmoderniste: atitudini și critici
1.4. Concluzii la capitolul 1

2. „INDETERMANENŢELE” DRAMATURGIEI NAŢIONALE DE SORGINTE POSTMODERNISTĂ

2.1. Contextul, paratextul şi arhitextul modelului dramaturgic nou
2.1.1. Perspective tematice şi demitizatoare în piesele din anii ’90
2.1.2. Structuri compoziţionale şi paratextuale ale dramei postmoderniste
2.1.3. Eterogenitatea – „noul blazon” al dramaturgiei naţionale
2.1.4. Ironia, parodia, ludicul în piesele noi: vectori postmoderni fundamentali
2.2. Metamorfozele personajelor din dramaturgia naţională nouăzecistă
2.2.1. De la personajul absurd la cel postmodernist
2.2.2. Tehnici de impersonalizare a „eului” personajelor
2.3. Valenţele limbajului din dramaturgia autohtonă postmodernistă
2.3.1. De la non-verbal la discursul verbal mono/dialogal
2.3.2. De la intertextualitate la metatextualitate
2.4. RezoN(u)anţe ale „teatrului în teatru” din dramaturgia anilor ’90
2.4.1. Formule ale „teatrului în teatru” din dramaturgia naţională postmodernistă
2.4.2. Statutul dramaturgului şi rolul didascaliilor în piesele postmoderniste
2.5. Concluzii la capitolul 2

3. PIESELE POSTMODERNISTE ŞI TEATRELE DIN REPUBLICA MOLDOVA: DIALOG ÎN SPAŢIU ŞI TIMP

3.1.1. De la spaţiul textual al dramaturgiei postmoderne la spaţiul spectacular
3.1.2. Materializarea limbajului pieselor naţionale postmoderniste în limbaj scenic
3.2. Relaţiile regizor-text în procesul montării dramaturgiei anilor ’90
3.2.1. Regizorul ca partener de dialog al pieselor basarabene noi
3.2.2. Regizorul-dictator sau textul în postura de „mână moartă”
3.3. Mesajul spaţiului spectacular ca reflexie a textului de teatru naţional
3.3.1. Formă şi fond ca unităţi de măsură în montările dramaturgilor anilor ’90
3.3.2. Codificarea vizuală şi sonoră în spectacolele autohtone postmoderniste 4
3.3.3. Publicul ca parte componentă a spaţiului de joc naţional postmodern
3.4. Feţele şi măştile actorului în spectacolele după dramaturgia nouăzecistă
3.4.1. Actorul ca întruchipare a caracterelor dramatice din textele postmoderniste
3.4.2. Actorul ca obiect teatral în dialog cu personajele dramaturgiei tinere
3.4.3. Actorul ca proiecţie bidimensională şi lumile reflectate în/din piesele noi
3.5. Concluzii la capitolul 3

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
Declarația privind asumarea răspunderii
CV-ul autoarei

Referenţi Oficiali

Maria Şleahtiţchi
doctor habilitat, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat A. Russo din Bălţi
Alexandru Bohanţov
doctor, conferenţiar universitar

Membrii Consiliului Ştiintific

Elena Prus, preşedinte
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
Violeta Tipa , secretar
doctor, conferenţiar cercetător
Ana-Maria Plămădeală, membru
doctor habilitat, conferenţiar cercetător, Institutul Patrimoniului Cultural
Aurelian Dănilă , membru
doctor habilitat, profesor universitar, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (AMTAP)
Ana Ghilaş, membru
doctor, conferenţiar universitar
Elfrida Coroliov, membru
doctor, conferenţiar cercetător, Institutul Patrimoniului Cultural