Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Dramaturgia naţională din anii ’90 în (con)textul postmodernismului


Autor: Khalil-Butucioc Dorina
Gradul:doctor în studiul artelor, culturologie
Specialitatea: 17.00.01 - Arte audio-vizuale (cu specificarea: artă teatrală; artă muzicală; artă cinematografică, televiziune şi alte genuri de artă audiovizuală)
Anul:2022
Conducător ştiinţific: Angelina Roşca
doctor, profesor universitar, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (AMTAP)
Consultant ştiinţific: Mihai Cimpoi
doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie Român㠄Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al MECC
Instituţia: Institutul Patrimoniului Cultural

Statut

Teza a fost susţinută pe 9 decembrie 2021 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 1 martie 2022

Autoreferat

Adobe PDF document0.56 Mb / în română

Teza

CZU [792.03.07:82-2]19(043.3)

Adobe PDF document 1.25 Mb / în română
0 pagini


Cuvinte Cheie

postmodernism, text dramatic, eterogenitate, de-, re-mitizare, deconstrucție, fragmentarism, ironie, personaj, dez-eroizare, intertextualitate, „teatru în teatru”, statutul dramaturgului, didascalii

Adnotare

Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie – 182 de surse, 166 de pagini text de bază, declarația privind asumarea răspunderii, CV-ul autoarei. Rezultatele tezei sunt reflectate într-o monografie și 21 de lucrări științifice.

Scopul lucrării constă în cercetarea discursului dramaturgic din perspectiva postmodernismului prin expunerea principalelor lui caracteristici și direcții, precum şi ilustrarea aplicabilității instrumentelor de analiză pe textele și spectacolele naționale ale anilor ’90.

Obiectivele cercetării:


Noutatea și originalitatea științifică a tezei constă în realizarea în spaţiul cercetării româneşti a unei sinteze a celor mai importante contribuţii care au dus la configurarea fenomenului dramaturgiei postmoderniste. Căderea în desuetudine a vechilor canoane ale criticii teatrale revendică un instrumentar împrumutat din diverse discipline și implică noi modalități practice de interpretare a pieselor contemporane, ceea ce permite o investigare mai complexă a lor. În acest scop, s-au analizat atât lucrările teoretice ale unor exegeți străini și români, cât și piesele dramaturgilor naționali postmoderniști.

Problema științifică soluționată în domeniul cercetat consistă în proiectarea unei viziuni de ansamblu a dramaturgiei naționale postmoderniste şi în propunerea unui angrenaj teoretic care reînnoiește modul de abordare a ei. Lucrarea re-leagă contactul cu cercetările din domeniu întreprinse în ultimele decenii în spațiul românesc și internațional și deschide calea unor noi studii asupra teatrului postmodernist.

Importanța teoretică și aplicativă a tezei rezidă în formularea unui aparat conceptual care va permite criticii de teatru să surprindă manifestările complexe ale paradigmei postmodernismului în formele de expresie teatrale. Studiul poate deveni un reper pentru exegeții preocupați de noile direcții de cercetare a textului de teatru contemporan și să contribuie la dezvoltarea criticii și teoriei teatrale.

Implementarea rezultatelor științifice: Recomandările acestui studiu au stat la baza proiectului înființării Centrului de Dramaturgie Contemporană din Chișinău. Rezultatele tezei au fost aplicate în procesul creării Cursului de Dramaturgie Contemporană din Republica Moldova în cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Ideile principale ale cercetării au fost reflectate într-o monografie și 21 de articole, apărute în edițiile periodice de profil din Republica Moldova și de peste hotare, și în 20 de comunicări la conferințe naționale și internaționale.

Cuprins


1. „BIOGRAFIA IDEII DE LITERATURĂ” DRAMATICĂ POSTMODERNISTĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA. FUNDAMENTE TEORETICOMETODICE
  • 1.1. Dramaturgia anilor ’90 şi teatrul absurdului: influenţe şi confluenţe
  • 1.2. Arta teatrală şi postmodernismul: postualitate sau continuitate
  • 1.2.1. Postmodernismul: teoretizări și tendinţe
  • 1.2.2. Spectacolul postmodernist: direcţii şi metode
  • 1.2.3. Textul dramatic postmodernist: caracteristici şi procedee
  • 1.3. Accente postmoderniste în spațiul teatral moldovenesc
  • 1.3.1. Postmodernismul în Republica Moldova: concepții și polemici
  • 1.3.2. Dramaturgi și spectacole naționale postmoderniste: atitudini și critici
  • 1.4. Concluzii la capitolul 1

2. „INDETERMANENŢELE” DRAMATURGIEI NAŢIONALE DE SORGINTE POSTMODERNISTĂ
  • 2.1. Contextul, paratextul şi arhitextul modelului dramaturgic nou
  • 2.1.1. Perspective tematice şi demitizatoare în piesele din anii ’90
  • 2.1.2. Structuri compoziţionale şi paratextuale ale dramei postmoderniste
  • 2.1.3. Eterogenitatea – „noul blazon” al dramaturgiei naţionale
  • 2.1.4. Ironia, parodia, ludicul în piesele noi: vectori postmoderni fundamentali
  • 2.2. Metamorfozele personajelor din dramaturgia naţională nouăzecistă
  • 2.2.1. De la personajul absurd la cel postmodernist
  • 2.2.2. Tehnici de impersonalizare a „eului” personajelor
  • 2.3. Valenţele limbajului din dramaturgia autohtonă postmodernistă
  • 2.3.1. De la non-verbal la discursul verbal mono/dialogal
  • 2.3.2. De la intertextualitate la metatextualitate
  • 2.4. RezoN(u)anţe ale „teatrului în teatru” din dramaturgia anilor ’90
  • 2.4.1. Formule ale „teatrului în teatru” din dramaturgia naţională postmodernistă
  • 2.4.2. Statutul dramaturgului şi rolul didascaliilor în piesele postmoderniste
  • 2.5. Concluzii la capitolul 2

3. PIESELE POSTMODERNISTE ŞI TEATRELE DIN REPUBLICA MOLDOVA: DIALOG ÎN SPAŢIU ŞI TIMP
  • 3.1.1. De la spaţiul textual al dramaturgiei postmoderne la spaţiul spectacular
  • 3.1.2. Materializarea limbajului pieselor naţionale postmoderniste în limbaj scenic
  • 3.2. Relaţiile regizor-text în procesul montării dramaturgiei anilor ’90
  • 3.2.1. Regizorul ca partener de dialog al pieselor basarabene noi
  • 3.2.2. Regizorul-dictator sau textul în postura de „mână moartă”
  • 3.3. Mesajul spaţiului spectacular ca reflexie a textului de teatru naţional
  • 3.3.1. Formă şi fond ca unităţi de măsură în montările dramaturgilor anilor ’90
  • 3.3.2. Codificarea vizuală şi sonoră în spectacolele autohtone postmoderniste 4
  • 3.3.3. Publicul ca parte componentă a spaţiului de joc naţional postmodern
  • 3.4. Feţele şi măştile actorului în spectacolele după dramaturgia nouăzecistă
  • 3.4.1. Actorul ca întruchipare a caracterelor dramatice din textele postmoderniste
  • 3.4.2. Actorul ca obiect teatral în dialog cu personajele dramaturgiei tinere
  • 3.4.3. Actorul ca proiecţie bidimensională şi lumile reflectate în/din piesele noi
  • 3.5. Concluzii la capitolul 3

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
Declarația privind asumarea răspunderii
CV-ul autoarei