|
StatutTeza a fost susţinută pe 20 decembrie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 24 ianuarie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 329(498)
|
Obiectivul acestei lucrări este de a explora evoluţia sistemului partidist român de la revoluţia din decembrie 1989 până la evenimentele recente. Un accent special este pus pe predilecţia principalelor partide româneşti pentru una din constituentele tandemului "colaborare" – "concurenţă". Lucrarea constată că, din nefericire, practica confruntării mai prevalează asupra aceleia de coabitat constructiv şi cooperare.
Primul capitol, Partidul politic în lumina ştiinţei politice contemporane, are drept scop construirea unui fundament teoretic pentru investigarea propusă. Aici se definesc conceptele de bază, precum "partidul politic", "sistemul de partide", "sistemul electoral" ş.a.m.d. De asemenea, aici sunt analizate funcţiile partidelor, tipurile acestora, precum şi tipurile sistemelor de partide, dar şi doctrinele contemporare ale partidelor politice.
Capitolul doi, Sistemul partidist şi partidele relevante ale României după 1989, se focusează, în primul rând, pe dezvoltarea şi transformarea perpetuă a sistemului partidist românesc. Într-adevăr, se demonstrează aici că ultimul a îmbrăcat, cel puţin teoretic, 4 modele diferite, dintre care două sunt greu de definit prin recurgere la tipologiile tradiţionale. Apoi, aici se studiază principalii actori ai sistemului partidist român la etapa actuală – Partidul Social-Democrat (PSD), Partidul Democrat (PD), Partidul Naţional Liberal (PNL) şi Partidul România Mare (PRM). Analizând fiecare dintre ele într-un paragraf separat, totuşi ne concentrăm pe manifestările partidului în termenii consecvenţei doctrinare şi modelului "colaborare-confruntare".
Capitolul final, Valenţe, inadvertenţe şi precarităţi ale guvernării principalelor partide politice, investighează activitatea partidelor care au intrat în parlament în rezultatul a două scrutine generale, acela din 2000 şi acela din 2004. Un accent special este pus pe analiza Alianţei "Dreptate şi Adevăr" (ADA), care a furnizat ultima celebră exemplificare a ceea, cum o iniţială colaborare dintre două partide degenerează într-un conflict deschis.
În examinare [2] :
Arhiva tezelor: