|
StatutTeza a fost susţinută pe 17 aprilie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 19 iunie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 37.016:811.111(043.3)
|
Cercetarea de faţă elucidează problema predării prepoziţiilor spaţiale ale limbii engleze studenţilor a căror limbă maternă nu comportă similitudini cu limba studiată. Prepoziţiile spaţiale din limba engleză denotă o frecvenţă sporită peste 30 de cuvinte autonome, pe când limba arabă dispune doar de şapte prepoziţii spaţiale. Mai mult decât atât: prepoziţiile spaţiale din limba arabă pot fi exprimate şi prin alte mijloace, de exemplu, prin cele ataşate pronumelor. Principiul metodologic al tezei rezidă în faptul că prepoziţiile spaţiale trebuie predate în baza orientării noţionale în cadrul abordării comunicative şi nu prin metoda traducerii în limba maternă a studenţilor.
În compartimentul teoretic a cercetării sunt investigate multiple probleme: natura lingvistică a prepoziţiilor, teoria greşelii, conceptul „interferenţă lingvistică”, metoda de definire a semanticii prepoziţiei şi mecanismele psiholingvistice a greşelilor, însoţite de opiniile autorului.
În partea practică sunt abordate următoarele aspecte: natura lingvistică a prepoziţiilor engleze şi arabe, categoriile clasificate ale greşelilor, tipurile de interferenţă şi alte varietăţi de erori.
Cercetarea confirmă ipoteza de bază, potrivit căreia prepoziţiile spaţiale engleze trebuie predate studenţilor arabi, creând în mintea lor o zonă noţională specială, cu un sistem de relaţii spaţiale caracteristice vorbitorilor nativi. În procesul investigaţiei a fost elaborată o abordare originală, logică de predare a prepoziţiilor engleze în baza principiului comunicativ. A fost creat şi testat experimental un model metodologic, axat pe algoritmul şi sistemul de exerciţii în baza cărora sunt formulate recomandările metodice pentru a fi implementate de către profesorii arabi.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: