Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


09.00.05 – Etică şi bioetică


Paşaportul specialităţii:

Domeniul ştiinţific în care se conferă gradul ştiinţific
Filosofie (Ştiinţe filosofice)

Formula specialităţii
Etica (şi Bioetica), constituind o parte componentă de sine stătătoare a gîndirii filosofice, este orientată spre o cercetare complexă a moralei (moralităţii), a modelelor conceptuale de interpretare a acesteia. Bioetica reprezintă o direcţie ştiinţifică interdisciplinară preocupată de analiza atitudinei morale a omului faţă de animale şi plante, faţă de vietate (şi de biosferă).

Direcţii de cercetare

  1. Istoria gîndirii etice şi bioetice:
    • analiza unor direcţii etice şi bioetice şi a unor personalităţi în plan istoric;
    • interconexiunea tradiţiilor şi inovaţiilor în constituirea cunoştinţelor bioetice şi etice;
    • legităţile şi specificul devenirii reflexiei bioetice şi a diverselor modele socio-culturale ale acesteia;
    • probleme metodologice ale analizei istorice ale eticii şi bioeticii (modele de reconstrucţie istorico-etică şi istorico-bioetică, specificul cunoştinţelor istorico-bioetice etc.).
  2. Probleme teoretice ale bioeticii şi eticii:
    • aspectul categorial al cercetărilor bioetice şi etice;
    • aspectul axiologic, sociofilosofic, juridic şi medical al bioeticii;
    • analiza modelelor medicinei morale;
    • bioeticii;
    • două traseuri în dezvoltarea bioeticii, perspective şi probleme;
    • analiza lingvistică a fenomenelor morale;
    • nivelul epistemologic al cunoştinţelor bioetice;
    • aspectul antropologic al bioeticii, principiile de bază ale acesteia;
    • moralitatea standardelor în medicină;
    • formarea personalităţii în contextul bioeticii.
  3. Probleme practice ale eticii şi bioeticii:
    • nivelurile cunoştinţelor etice;
    • probleme tradiţionale ale eticii aplicate;
    • bioetica tehnologiilor reproductive;
    • bioetica şi genomul uman;
    • bioetica şi clonarea;
    • experimentele pe animale şi oameni în viziune bioetică;
    • etica ecologică şi bioetica;
    • bioetica, agricultura şi silvicultura.

    Specialităţi adiacente:
    Specialităţi complementare:

    Delimitările de specialitate
    Luînd în consideraţie faptul că Etica şi mai ales Bioetica s-a dezvoltat şi se dezvoltă în comun acord atît cu paradigmele diverselor domenii ale ştiinţei, cît şi cu cele ale filosofiei, adică în spaţiul cunoştinţelor ştiinţifico-filosofice, păstrînd legăturile cu toate componentele celor din urmă, nivelul reflexiei Eticii şi al Bioeticii e necesar să se fundamenteze pe cercetările de ultima oră în aşa discipline adiatice cum ar fi “Filosofia socială”, “Antropologia filosofică şi filosofia culturii”, “Ontologia şi teoria cunoaşterii”, “Logica”. Tot aici se aliniază şi momentele ce ţin de specificul obiectului bioeticii (eticii), adică de necesitatea de a se axa atenţia spre conţinutul doctrinelor fundamentale ale disciplinelor complementare ca, de exemplu, “ecologia”, “informatica”, “biologia”, “medicina”, “genetica”, “demografia”, “teoria culturii”, “psihologia socială” şi alt.

    Concomitent folosirea potenţialului ştiinţifico-metodologic al disciplinelor nominalizate nu constituie un obiectiv integral al analizei cunoştinţelor bioetice (şi etice) dar se manifestă doar drept mijloace pentru soluţionarea sarcinilor propriu-zise de cercetare a specialităţii 09.00.05 şi verificarea rezultatelor obţinute.

    De exemplu, specialitatea 09.00.05 nu presupune cercetări ce ţin de legităţile funcţionării societăţii ca un sistem sinergetic, deschis, autoorganizat, care se atribuie sferei de examinare a specialităţii "filosofie socială”, însă se bazează pe rezultatele ştiinţifice în problema dată pentru analiza moralei ca un mecanism specific de reglementare socială, de interiorizare a valorilor moralităţii etc. Legătura cu specialitatea “sociologia sferei spirituale” se evidenţiază în etica descriptivă, în bioetica fenomenelor cum ar fi sinuciderea, avortul, eutanasia, homosexualismul, moartea, problema embrionului, clonării, transexualismului, bătrîneţii, reproducerii umane etc.

    Cu ecologia îndeosebi este legată bioetica, fiindcă etica viului ţine de protejarea animalelor şi plantelor, a biosferei în genere, deci etica biologică (bioetica) – este o ştiinţă înainte de toate a supravieţuirii. Principiul antropocentrist al ştiinţei actuale şi a activităţii umane contemporane se substituie cu cel biosferocentrist, şi acest fapt ni-l ajustează, ni-l sugerează cunoştinţele bioetice.

    Bazîndu-ne pe elaborările istorico-filosofice, specialitatea 09.00.05 nu presupune analiza procesului de devenire şi de dezvoltare a tuturor cunoştinţelor filosofice în ansamblu, ce aparţine “istoriei filosofiei”, dar fixează caracteristicile şi specificul componentei etice ale acestui proces.

    Spre deosebire de specialitatea 09.00.01, orientată către cercetarea principiilor fundamentale ale existenţei, problemelor ce ţin de esenţa activităţii de cunoaştere, de adevărul şi autenticitatea cunoştinţelor, specialitatea 09.00.05 utilizează acest spaţiu filosofic preponderent în plan metodologic pentru examinarea chestiunilor de un caracter mai puţin general (locul moralei în spaţiul sociocultural, caracterul normativ de evaluare a însuşirii morale a realităţii, problema adevărului şi posibilităţii de verificare a cunoştinţelor etice (bioetice), principiilor şi modelelor bioeticii, modului de interpretare hermeneutic în bioetică, paternalismul şi antipaternalismul în activitatea medicală, medicina axiologică etc.).

    Problema ce ţine de legităţile funcţionării gîndirii, de formele şi metodele activităţii de cunoaştere se referă la specialitatea 09.00.07 – Logica. Utilizarea acestui spaţiu de cunoştinţe este bine venită în analiza aspectului lingvistic al eticii tradiţionale şi în mai mare măsură în bioetica clinică, bioetica practică.

    Avînd tangenţe cu specialitatea “Filosofia religiei” specialitatea 09.00.05 nu presupune o cercetare epistemologică integrală a teismului, o analiză funcţional-structurală a religiei, dar utilizează potenţialul acestei ramuri în contextul analizei interrelaţiei moralei şi religiei, în examinarea moralei religioase şi a doctrinelor etice religioase.

    Spre deosebire de specialitatea “Antropologia filosofică şi filosofia culturii” ce ţine de cercetarea esenţei omului în totalitatea comunicaţiilor multiaspectuale, de rolul culturii în procesul de adaptaţie biosocial şi de formare a orientărilor valorice ale acesteia, specialitatea 09.00.05 foloseşte problematica acestui fapt în calitate de suport metodologic în studiul propriu-zis al problemelor etice, mai ales al problemelor antropologice în context bioetic.

    Eficienţa şi eficacitatea studiilor întreprinse în domeniul bioeticii vor prezenta interes şi vor fi analizate în comun şi cu alte probleme ce ţin de etică în general, de alte probleme ale filosofiei practice, de căile de soluţionare ale acestora. Vom specifica o parte din ele:

    • Bioetica şi locul acesteia în asigurarea supravieţuirii omenirii
    • Două trăsături în dezvoltarea bioeticii: analiză socio-metodologică şi istorică
    • Bioetica şi umanismul
    • Principiile şi modelele socioculturale ale bioeticii
    • Bioetica şi antropologia
    • Bioetica ca institut social. Comitetele de bioetică
    • Dezvoltarea durabilă şi etica viului
    • Existenţa umanităţii, reproducerea umană şi bioetica
    • Bioetica şi genomul uman
    • Bioetica, moartea şi eutanasia
    • Paternalismul şi antipaternalismul în medicină şi bioetică
    • Etica şi Bioetica: analiză metodologică
    • Probleme ale bioeticii clinice

    Autorii:

    Date despre autorii paşaportului specialităţii ştiinţifice, a programei examenului de doctorat şi date despre recenzenţi

    Autorii:
    1. Ţîrdea Teodor N., doctor habilitat în filosofie,prof. universitar, şeful catedrei Filosofie şi Bioetică a USMF “Nicolae Testemiţanu”

    Recenzentii:

    1. Dumitru Tintiuc, doctor habilitat în medicină, prof. universitar, şeful catedrei Sănătate publică şi Management a USMF “Nicolae Testemiţanu”