Program / Teoria literaturii / Filologie – Literatură / Nomenclatorul cu specialităţi / CNAA

CNAA / Nomenclatorul cu specialităţi / Filologie – Literatură / Teoria literaturii /

10.01.08 – Programa examenului de doctorat

Cuvânt înainte

Această programă a fost elaborată în baza Prospectului “Introducerii în teoria literaturii”, lucrare colectivă în curs de definitivare, şi a programei analitice pentru cursul universitar “Teoria literaturii” de Alexandru Burlacu, dr. hab., prof. universitar la U.P.S. “Ion Creangă” şi Iulian Ciocan lector superior, precum şi a compartimentelor scrise pentru sus-menţionata Introducere de colegii mei de la Direcţia de cercetare Teoria literară şi literatura comparată a Institutului de Literatură şi Folclor al A.Ş.M. Leonid Curuci, dr. hab., Sergiu Pavlicenco, dr. hab., Ion Plămădeală, dr., Grigore Canţâr, dr. şi de subsemnatul.

Pe parcursul sec. 20, mai ales în cea de-a doua jumătate a lui, s-a produs o mutaţie paradigmatică în filosofia ştiinţei care a avut un puternic impact asupra renovării epistemologice şi metodologice în toate ştiinţele, inclusiv în ştiinţa literară. În consens cu tendinţa generală de a ieşi din frontierele specializării înguste şi orientarea spre abordarea pluri- şi interdisciplinară, complexă a unor probleme fundamentale, studiul teoretic al literaturii îşi lărgeşte în continuu baza sa epistemologică-metodologică, îşi regîndeşte critic conceptele sale fundamentale, valorificînd descoperirile de ordin paradigmatic din alte ştiinţe: naturale, fizico-matematice, socio-umane. Astăzi nu poţi deveni un specialist modern în teoria literaturii fără să cunoşti contribuţiile epistemologice şi metodologice ale filosofiei contemporane a existenţei (fiinţei), comunicării umane (literare) şi a limbajului (artistic), antropologiei filosofice şi culturale, hermeneuticii, semioticii, ale culturologiei şi teoriei civilizaţiei (în special ale futurologiei şi tranzitologiei), ale noilor orientări din sociologia literaturii şi culturii, din psihologia creaţiei şi receptării estetice, din lingvistica generală, din istoria mentalităţilor, imagologie şi din teoriile textului ş.a.m.d. De aceea este dificil, dacă nu chiar imposibil, de trasat frontiere tanşante între teoria literaturii şi specialităţile adiacente sau complementare. Interferenţa cu alte discipline a avansat atît de mult încît unele domenii ale teoriei literare sînt mai apropiate de unele discipline complementare decît de cele adiacente (filologice).

La baza programei e pusă filosofia dialogului şi spiritul pluralist al democraţiei contemporane, care consună cel mai bine cu tendinţa generală a dezvoltării ştiinţei de astăzi – dialogul dintre culturi, civilizaţii, literaturi, colaborarea tot mai strînsă dintre diferite ştiinţe, discipline, poziţii teoretice, recunoaşterea dreptului la alteritate, a dreptului de subiect independent al partenerului. De aceea am căutat să-i oferim doctorandului posibilitatea de a cunoaşte cît mai multe concepţii asupra problemelor literare concrete, nu numai pentru a-l informa cît mai larg cu putinţă, ci şi pentru a-l îndemna să-şi determine propria poziţie în raport cu mai multe poziţii opuse. Doctorandul nu este obligat să însuşească acea sau altă concepţie teoretică, ci este îndemnat să le studieze critic pe toate înainte de a-şi face propria opţiune. Căutînd să-i oferim posibilitatea de a cunoaşte cele mai importante dintre diversele concepţii teoretice şi în diferite limbi străine, literatura de specialitate, fireşte, a crescut mult peste posibilităţile fizice ale doctorandului de a citi toate sursele recomandate în doar 3-4 ani. De aceea Bibliografia nu are un caracter obligator, ci unul de recomandare şi de informare cît mai largă posibil în domeniul teoriei literare, un domeniu al interdisciplinarităţii în continuă extensiune. În baza bibliografiei recomandate conducătorii ştiinţifici vor elabora programe individuale de studiere a literaturii de specialitate în funcţie de tema concretă a fiecărui doctorand şi de limbile străine cunoscute.

Dr. Anatol Gavrilov, şeful Direcţiei ştiinţifice Teorie literară şi literatură comparată a I.L.F. al A.Ş.M.

Recomandări metodice generale

Scopul studierii disciplinei este insuşirea conceptelor teoretice principale ale stiinţei literare contemporane în vederea fundamentării teoretice a studierii literaturii naţionale si universale, a evaluării critico – literare a operelor literare concrete si a procesului literar contemporan. Modernizarea metodologică a cercetarilor literare din Republica Moldova.

Sfera de cunostinţe: cunoasterea etapelor şi reprezentanţilor de vază din istoria universală şi naţională a gîndirii estetice, teoretico-literare şi critico-literare, a principiilor şi a metodelor de cercetare literare contemporane principale, a conceptelor literare fundamentale, însuşirea sistemică a terminologiei literare în ansamblu.

Spectrul de abilităţi profesionale: formarea aptitudinii de a gîndi teoretic probleme literare concrete, de a le vedea în esenţa lor tipologică generală, de a transpune judecăţile de gust estetic-artistic (condiţia primordială a cercetătorului literar din orice domeniu) în judecăţi de valoare fundamentate teoretic; aplicarea creatoare a concepţiilor teoretice şi a motodelor de cercetare literare din trecut şi contemporane la abordarea problemelor actuale de ordin teoretic ale literaturii române din Republica Moldova, România, Ucraina şi alte ţări în contextul literaturii europene şi universale; cultivarea spiritului novator, a cutezanţei de a lansa puncte de vedere proprii noi asupra problemelor teoretice controversate din ştiinţa literară naţională şi mondială. Dezvoltarea culturii teoretice de a dialoga polemic cu oponenţii, lărgirea receptivităţii faţă de ideile teoretice deschizătoare de noi perspective pentru studiul literaturii, precum şi a capacităţii de a trata problemele teoretico-literare într-un context culturologic şi axiologic mai larg, mai ales în legătură cu problemele actuale de ordin social, estetic, etic, psihologic, comportamental ale epocii noastre critice de tranziţie de la totalitarism, cu tipul dominant de gîndire monologic-dictatorială, la democraţia pluralistă cu tipul dominant de gîndire dialogică; dezvoltarea abilităţii de a articula un demers original în limbajul ştiinţifico-literar impecabil ca stil de gîndire şi de expresie.

Conţinutul programei

Compartimente:

Specialitatea

10.01.08 – Teoria literaturii