|
StatutTeza a fost susţinută pe 30 august 2018 în CSSşi aprobată de CNAA pe 23 noiembrie 2018 Autoreferat![]() TezaCZU 341.231.14 (043.3)
|
Structura tezei: introducere, 4 capitole, concluzii generale și recomandări, 10 anexe, bibliografia din 236 surse, text de bază 145 pagini. Rezultatele sunt reflectate în 6 publicații printre care articole științifice și comunicate la conferințe științifice.
Domeniul de studiu. Lucrarea ține de materia dreptului internațional public, dreptului internațional al drepturilor omului și dreptului UE, în mod special axându-se pe analiza principiului subsidiarității.
Scopul și obiectivele lucrării. Scopul principal constă în cercetarea multiaspectuală a principiului subsidiarității pe terenul dreptului internațional public în genere și a dreptului internațional al drepturilor omului în special; cu definitivarea particularităților aplicabilității acestui principiu în diferite sisteme juridice internaționale de protecție a drepturilor omului și de către multiple jurisdicții internaționale. Obiectivele lucrării au fost orientate spre identificarea originii și evoluției accepțiunilor principiului; formularea conceptului modern al subsidiarității; explorarea impactului ei în domeniul drepturilor omului prin analiza practicii judiciare a instanțelor internaționale și cercetarea în detaliu a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Noutatea și originalitatea științifică a rezultatelor obținute în teza de doctor este determinată de faptul că ea prezintă o primă cercetare complexă cu valență națională a problematicii principiului subsidiarității în dreptul internațional al drepturilor omului și a conceptului consolidat al acestuia, cu scoaterea în vizor a particularităților respectivului principiu, limitelor aplicabilității acestuia de către diferite jurisdicții internaționale și în contextul diverselor sisteme de protecție a drepturilor fundamentale ale omului, identificării locului și rolului său în sistemul CEDO.
Problema științifică importantă soluționată constă în conceptualizarea instituției subsidiarității în doctrina dreptului internațional public prin identificarea și formularea limitelor aplicabilității principiului subsidiarității de către diferite jurisdicții internaționale și în contextul diverselor sisteme de protecție a drepturilor fundamentale ale omului, fapt care a condus la înaintarea unui set de recomandări inclusiv cu caracter de lege ferenda, în vederea sporirii calității actului național de justiție.
Semnificația teoretică a cercetării. Studiul efectuat are un profund caracter științific, în mod special referindu-se la particularitățile aplicării principiului subsidiarității în contextul jurisprudenței degajate de jurisdicțiile internaționale. Teza propusă spre susținere dezvoltă considerabil baza teoretică autohtonă privind natura și esența juridică a principiului subsidiarității, racordat realităților juridice cu care se confruntă actorii naționali și internaționali, precum și actualizează informația prezentată în literatura de specialitate regională.
Valoarea aplicativă a cercetării reiese din faptul că aceasta se prezintă ca un studiu teoretic finalizat, fiind posibilă utilizarea sa de către publicul inițiat în materia dreptului internațional public, dreptului internațional al drepturilor omului, dreptului contenciosului internațional și dreptului Uniunii Europene.
Implementarea rezultatelor științifice. Rezultatele cercetării, concluziile și recomandările definitivate pe parcursul efectuării studiului au fost expuse în textele articolelor științifice în reviste de specialitate, precum și discutate și evaluate în cadrul conferințelor de profil naționale și internaționale.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: