|
StatutTeza a fost susţinută pe 12 iunie 2009 în CSSşi aprobată de CNAA pe 1 octombrie 2009 Autoreferat![]() |
Teza reprezintă un studiu ştiinţi fic cu caracter juridic în domeniul dreptului internaţi onal umanitar. Scopul dreptului internaţi onal umanitar în sens obiectiv nu este cel de a interzice războiul, ci de a-i reduce urmările distructive, de a diminua suferinţele ce le cauzează şi de a elimina pi erderile şi pagubele inutile, deci de a asigura protecţi a drepturilor omului în caz de conflict armat.
Cercetarea originii şi evoluţi ei dreptului internaţi onal demonstrează că mai întii au existat regulile de protecţi e umanitară în caz de război. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe baza creată de dreptul umanitar, dreptul internaţi onal începe să se preocupe în mod consecvent de problematica drepturilor omului. Astăzi, ceea ce uneşte în mod indestructibil cele două ramuri ale dreptului internaţi onal (dreptul internaţi onal umanitar şi dreptul internaţi onal al drepturilor omului), este scopul general unic de protecţi e a individului prin norme imperative pentru motive de umanitate, modul lor de aplicare fiind ceea ce le diferenţi ază.
Avînd în vedere actualitatea temei, complexitatea şi caracterul multilateral al investigaţi ei în cauză, drept scop s-a propus constatarea şi cercetarea complexă a reglementărilor internaţi onale, în special a celor din domeniul dreptului internaţi onal umanitar prin prisma modalităţi lor de protecţi e internaţi onală a drepturilor omului în perioada conflictelor armate.
În funcţi e de finalitatea urmărită, autorul încearcă să demonstreze că există diverse
modalităţi de protecţi e a drepturilor omului în perioada conflictelor armate, şi anume:
• protecţi a nemijlocită a unor categorii de persoane sau bunuri în caz de conflict armat,
la aceasta atribuindu-se protecţi a răniţi lor, bolnavilor şi naufragiaţi lor, protecţi a
umanitară a prizonierilor de război, protecţi a bunurilor culturale, a populaţi ei civile
şi a persoanelor civile în caz de conflict armat;
• asigurarea drepturilor omului prin interzicerea sau limitarea utilizării anumitor
mijloace şi metode de luptă şi reducerea înarmării;
• protecţi a drepturilor omului prin intermediul prevenirii şi reprimării crimelor de
război, crimelor contra umanităţii şi genocidului în conflictele armate.
O atenţi e deosebită în textul lucrării este acordată instituţi ei răspunderii internaţi onale, precum şi rolului Comitetului Internaţi onal al Crucii Roşi în realizarea protecţi ei umanitare.
În contextul analizei bazei metodologice şi teoretico-ştiinţi fice, autorul vine cu concluzii
şi propuneri concrete în vederea perfecţi onării cadrului legislativ în domeniu.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: