Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative		 Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

Alegeri la Academia de Ştiinţe a Moldovei. Îndrăgostit în chimia compuşilor coordinativi


9 decembrie 2010

Conform Hotărârii Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al AŞM din 15 noiembrie curent, va fi convocată Adunarea Secţiei de Ştiinţe ale Naturii şi Vieţii pe 13 decembrie curent, iar Adunarea membrilor titulari ai AŞM – pe 16 decembrie. În cadrul ambelor întruniri academice vor avea loc alegeri la cele două posturi vacante de membri titulari ai AŞM, la specialităţile Chimia compuşilor coordinativi şi Ştiinţe ale solului. Unul din cei doi candidaţi, înregistrat la Comisia de concurs, este cunoscutul savant chimist, membrul corespondent Constantin Turtă, şef de laborator la Institutul de Chimie al AŞM.

În Republica Moldova există o şcoală ştiinţifică puternică de chimie coordinativă cu tradiţii şi rezultate ştiinţifice notorii, bine cunoscute în lume. Imaginea acestei şcoli au făurit-o colectivele de cercetători, în fruntea cărora au activat astfel de personalităţi marcante ca academicianul Anton Ablov – fondatorul scolii şi academicianul Nicolae Gărbălău. Continuă să dezvolte această şcoală colectivele conduse de membrul corespondent Aurelian Gulea şi doctorul habilitat Ion Bulhac. În domeniul chimiei coordinative au activat şi continuă să activeze un număr larg de doctori habilitaţi, profesori universitari şi doctori în chimie.

Compuşii coordinativi prezintă clasa de substanţe, despre care fiecare persoană dintre noi ştie câte ceva şi sesizează acest lucru, de exemplu, în momentele de contemplare a naturii, când merge la doctor sau face studii în şcoală, gimnaziu, liceu, institut, universitate sau academie. Conform definiţiei, compuşii coordinativi sunt clasa de substanţe, ce se obţine prin asocierea ionilor de metal cu ioni sau molecule numite liganzi, care la rândul lor există de sine stătător. De pildă: ionul de cobalt (3+) şi amoniacul NH3 sunt particule sine stătătoare. La asocierea acestor entităţi se formează o nouă particulă mai complexă – [Co(NH3)6]3+, care poartă numirea de complex sau compus coordinativ. Termenul a fost introdus de chimistul elveţian Alfred Werner în 1893, autor al primei teorii în acest domeniu, pe baza căreia s-a putut sesiza formarea acestor combinaţii şi unele din proprietăţile lor. Pentru rezultatele obţinute în domeniul chimiei coordinative şi forţa gnoseologică a cercetării, Alfred Werner a devenit laureat al Premiului Nobel pentru chimie (a. 1913), primul savant din domeniul chimiei anorganice apreciat cu cea mai înaltă distincţie ştiinţifică internaţională.

În continuarea afirmaţiei de mai sus, dragi cititori, vă vom informa că multe substanţe prezente în organismele vii, cunoscute nouă tuturor, nu sunt altceva decât compuşi coordinativi. Bunăoară, clorofila – colorantul verde din plante – este o combinaţie complexă a magneziului; hemoglobina – o combinaţie complexă a fierului(II); vitamina B12 – o combinaţie complexă a cobaltului(II) etc. După această introducere în temă, voi încerca să vă prezent unele aspecte ale cercetărilor efectuate de competitorul, profesorul universitar, membrul corespondent Constantin Turtă şi colectivul ştiinţific, pe care-l conduce. În anii `80 ai secolului trecut tânărul cercetător de atunci, Costică Turtă, a înaintat o propunere de a testa câţiva compuşi coordinativi ai fierului ca substanţe cu proprietăţi anticloroză. S-a adresat anume nouă, celor de la Institutul de Fiziologie a Plantelor, deoarece ştia ca ne preocupă rolul metalelor în funcţiile vitale ale plantelor – domeniu, pe care îl dezvoltăm şi în continuare. Experienţa, pe care o acumulaserăm deja, se baza pe substanţe destul de simple şi compuşi din clasa complexonaţilor, pe care le aduceam de la specialiştii din Rusia. Am hotărât sa testăm şi clasa de substanţe, propusă de acest cercetător format în şcoala acad. Anton Ablov, care se bucura de o autoritate foarte înaltă în mediul ştiinţific din ţară, precum şi peste hotare.

Primele testări au demonstrat că substanţa propusa, numită mai apoi „Gajazot”, într-adevăr, avea proprietăţi bine determinate anticlorozive pentru viţa de vie. Vom specifica că cloroza este o boală la viţa de vie (şi nu numai), în rezultatul căreia se îngălbenesc frunzele în perioada de vegetaţie. În consecinţă se opreşte procesul de fotosinteză şi planta nu-şi mai îndeplineşte funcţiile: loziile nu se maturizează şi strugurii nu se coc. Ca urmare, plantele trebuie defrişate şi de sădit o nouă plantaţie. Colegul nostru, C. Turtă, a dat de leacul acestei boli. După tratări înainte şi după înflorire cu o soluţie de această substanţă plantele bolnave îşi reveneau atât prin restabilirea culorii frunzelor, coacerea coardelor, cât şi prin recolta satisfăcătoare. Testările în câmp au demonstrat că substanţa propusă poate combate cloroza şi necesită a fi implementată în practică. Pentru vindecarea fiecărui hectar de plante afectate sunt necesare 3-4 kg de Gajazot. Această cantitate poate fi produsă aici, în Moldova. Noi am înaintat deja la concurs un proiect de transfer tehnologic şi sperăm la o colaborare fructuoasă cu agenţii economici din domeniu pentru a implementa în practică această realizare ştiinţifică.

În continuare, substanţele sintetizate în colectivul, condus de profesorul Constantin Turtă, au fost încercate ca substanţe fiziologic active la multe alte plante. Aspectul biologic al acestor testări a fost planificat şi efectuat sub conducerea nemijlocită a dr. hab. Anastasia Ştefârţă de la Institutul de Genetică şi Fiziologie a Plantelor al AŞM, în cadrul Programului de Stat „Diminuarea consecinţelor hazardelor naturale” (conducător ştiinţific subsemnatul). Ca rezultat am demonstrat că la tratarea seminţelor înainte de semănat cu soluţie apoasă a unor substanţe în concentraţii mici se poate de majorat recolta la hectar cu 35-90 %. De exemplu, seminţele de porumb (hibrid), fiind supuse acţiunii substanţei „Difecoden”, ce conţine ionii de fier(III), cobalt(II) şi astfel de liganzi ca anioni ai acidului acetic, vitamina „PP”, apă, au demonstrat o intensificare a creşterii plantelor în înălţime, a formării aparatului foliar, acumulării fitomasei, precum şi a recoltei în boabe: a crescut cu circa 90 %, deci aproape de 2 ori (brevet 955).

Totodată, s-a constatat că acest preparat contribuie la mărirea indexului de rezistenţă a plantelor de soia la temperaturi joase (4o C) cu circa 50 % (brevet 1015). Un alt hazard al climei în Moldova îl constituie seceta. Majoritatea populaţiei cunoaşte situaţia din agricultură în condiţiile de secetă. Cercetările efectuate pe astfel de plante ca Zea Mays au demonstrat o ameliorare a rezistenţei plantelor şi faţă de acest dezastru: la martor recolta se diminuează cu circa 60 %, iar la plantele tratate cu preparatul „Difecoden”, acest indice este de 41 %. Deci, vedem o diminuare a consecinţelor secetei cu circa 20 % (brevet 1131).

Membrul corespondent Constantin Turtă are o strânsă colaborare cu specialiştii microbiologi, conduşi de acad. Valeriu Rudic. Testările au demonstrat că introducerea compuşilor 3-oxotrinucleari ai fierului, noi obţinuţi, în amestecul nutritiv al Spirulinei platensis conduce la creşterea biomasei microorganismelor cu 20%, la o îmbogăţire a masei acestui microorganism cu amino acizi de 1,1-1,5 ori, peptide – de 1,3-2,6 ori, ficobiliproteine – cu 36-43% şi fier de 7-8 ori, până la 1.1 %. Administrarea extractului purificat din spirulină – BioRFe, cu un conţinut înalt de fier, înlesneşte normalizarea indicilor sanguini principali la anemia nutritivă.

Toate aceste rezultate îmbucurătoare pentru domeniul biologic, de loc întâmplătoare în ştiinţă, le avem graţie cunoştinţelor profunde ale profesorului Constantin Turtă în domeniul chimiei coordinative şi anume a bioanorganicii. Dânsul, timp de mai mulţi ani, a predat acest curs la facultatea de chimie a Universităţii de Stat din Moldova. Şi în acest sens, vreau să vă mărturisesc că chimistul C. Turtă s-a manifestat ca un bun profesionist în domeniul educaţiei şi în alte instituţii de învăţământ superior: a ţinut cursuri pentru studenţii de la Universitatea Tehnică şi Universitatea de Stat a Moldovei şi ţine prelegeri la Universitatea Academiei de Ştiinţe. A fost invitat cu prelegeri în bioanorganică, precum şi în aplicarea spectroscopiei Mossbauer în chimie la Universitatea de Stat din Duşanbe (1983), Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iaşi (1996-1997), Universitatea din Vest (Timişoara, 1999).

Activitatea ştiinţifică fructuoasă a profesorului C. Turtă, pe parcursul a 49 de ani, este reflectată în peste 510 publicaţii, inclusiv, 197 de articole în reviste de specialitate, 32 brevete de invenţie, un curs de prelegeri şi peste 280 de teze prezentate la diferite manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Sub conducerea savantului 6 tineri au susţinut tezele de doctor, totodată, a consultat 2 doctori habilitaţi în chimie la pregătirea şi susţinerea tezelor.

Domnia sa este preşedinte al Consiliului ştiinţific specializat din cadrul Institutului de Chimie al AŞM pentru decernarea gradelor ştiinţifice de doctor si doctor habilitat în chimiа аnоrganică; membru al Asambleei AŞM; Consiliului ştiinţific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna, regiunea Moscova; membru al Colegiului de redacţie al Revistei “Chemical Journal of Moldova”, al „Revistei de Chimie”, Bucureşti, România; a „ACTA UNIVERSITATIS CIBINIENSIS. Seria F CHEMIA”, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu, România etc.

Din cele expuse reiese că membrul corespondent Constantin Turtă şi-a adus o contribuţie notorie în dezvoltarea chimiei coordinative şi corespunde în toată plinătatea exigenţelor pentru a fi ales membru titular (academician) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, la specialitatea “Chimia compuşilor coordinativi”. Mă conduc de acest adevăr şi solicit susţinerea colegului nostru chimist de către toţi membrii titulari ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Simion Toma, cademician

Articolul a fost publicat în hebdomadarul „Literatura şi Arta”, nr. 49 de la 9 decembrie 2010.