Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative		 Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

Interviu la tema zilei cu academicianul Valeriu Canţer: Când un moldovean cu har va ajunge Laureat Nobel?


22 octombrie 2010

Recent s-a consumat evenimentul ştiinţific principal al anului – parada de înmânare a Premiilor Nobel unor remarcabile personalităţi din diverse domenii ale ştiinţei, literaturii şi cel pentru pace, care, conform Testamentului lăsat de autor pe 27 noiembrie 1895 la Paris, au adus cele mai mari servicii umanităţii. După ce a fost dată publicităţii ştirea difuzată de Academia Regală de Ştiinţe din Stockholm cu privire la conferirea Premiul Nobel în fizică pentru anul 2010 savanţilor de origine rusă Andre Geim şi Konstantin Novoselov, în prezent, colaboratori ai Universităţii din Manchester, Marea Britanie, fizicianul academician Valeriu Canţer, preşedintele Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare al RM şi preşedinte al Societăţii Fizicienilor din Moldova, ne-a informat, printre altele: „Kostea Novoselov trebuia să vină la Conferinţa ştiinţifică internaţională cu genericul “Ştiinţa materialelor şi fizica materiei condensate” (MSCMP-2010), organizată pe 13-17 septembrie 2010 la Chişinău. Dar a intervenit ceva şi tema grafenului (lucrarea apreciată cu Premiul Nobel) a fost reflectată într-un raport de colegul său, Mickael Katsnelson”. Informaţia dată ne-a interesat, solicitîndu-i şi alte amănunte protagonistului interviului de azi cu privire la acest subiect.

– Dle academician Valeriu Canţer, cum se naşte o celebritate ştiinţifică? Mai ieri, fizicianul Konstantin Novoselov, absolvent al Institutului de Fizică şi Tehnică din Moscova, era un cercetător de rând la Universitatea din Manchester, astăzi e deja o notorietate la doar 36 de ani. Acest extraordinar succes e rod al talentului şi al muncii sau mai e vorba şi de noroc?

– Mai întîi, să facem o precizare: Konstantin Novoselov a devenit acum celebritate ştiinţifică de talie mondială, dar titulatura dată o poartă în comunitatea fizicienilor mai de demult, ea constituindu-se pas cu pas prin muncă asiduă zilnică şi investigaţii perseverente. Numai graţie acestei recunoaşteri internaţionale de breasla profesională, un cercetător poate deveni laureat al celui mai prestigios premiu ştiinţific din lume. Spun acest lucru pentru a sublinia că un savant veritabil de un asemenea calibru nu se naşte peste noapte. Pentru a reuşi o atare performanţă, sunt necesare mai multe condiţii. De rând cu cele menţionate – har de cercetător, multă muncă şi măcar puţină baftă – sunt obligatorii încă cîteve condiţii: mediul şi infrastructura respectivă, intuiţia – pe potriva problemelor abordate, curajul şi voinţa de a aborda un domeniu totalmente nou.

Am pus pe primul loc semnificaţia ambianţei de creativitate pentru a sublinia că ştiinţa se dezvoltă printr-un act colectiv, spre deosebire de artă, unde domină, de regulă, singularul. Un Einstein fără Newton şi mulţi alţi predecesori n-ar fi apărut niciodată. Şi dacă Einstein nu s-ar fi născut ca savant la începutul sec. XX, ar fi apărut altcineva poate că mai târziu, ajungînd la aceeaşi descoperire. În acest context, aş sublinia că în artă totul este inversat. Apariţia unui poet genial ca Eminescu, bunăoară, nu are nici o condiţionare, să zicem, cu existenţa până la el a lui Bayron, iar ce a creat Eminescu n-ar fi putut scrie nimeni. Accentuez acest lucru pentru a notifica că pentru cercetare este importantă contribuţia fiecărui membru al comunităţii ştiinţifice, inclusiv şi celei din Republica Moldova.

–Când l-aţi cunoscut pe Konstantin Novoselov? Prin ce v-a impresionat?

– L-am cunoscut pe fizicianul Kostea Novoselov, cum i se spune în mediul nostru, al fizicienilor, în 2005, la Simpozionul EMRS2005 de la Strasbourg, Franţa, unde a prezentat poate una din primele comunicări legate de identificarea formei noi alotropice a carbonului – grafenul, acesta fiind nu altceva decât o un strat monoatomar de grafit. Prezentarea cercetătorului a constituit noutatea ştiinţifică de vîrf a acelui For internaţional cu participarea a peste 1000 de cercetători din toată lumea. Am intrat în discuţii cu dânsul pe marginea prezentării sale, întrucît, anterior, avusem investigaţii ale sistemelor electronice bidimensionale din heterojoncţiuni inversate, care au caracteristici similare cu cele ale grafenului. Este de baştină din Rusia şi, la fel ca mai mulţi alţi tineri cercetători, a luat calea exodului în anii `90 ai secolului trecut, activînd iniţial în Olanda, ulterior în Marea Britanie, la Universitatea din Manchester. Chiar la acea primă cunoştinţă m-a impresionat prin pasiunea sa faţă de ştiinţă şi profesionalismul în cercetare, el avînd o viziune sistemică evidentă.

– Moldova, ţară săracă, are puţine şanse de a avea într-un viitor nu prea îndepărtat un laureat Nobel: ştiinţa modernă presupune investiţii serioase, echipament şi laboratoare performante, oameni foarte bine pregătiţi, care să nu poarte grija pâinii de azi şi cea de a trăi cu chirie. Au şansa tinerii noştri plecaţi în străinătate de a ajunge celebrităţi, astfel cum li s-a întâmplat colegilor lor ruşi în Marea Britanie?

– Sigur că da! Dar făcând abstracţie de nivelul infrastructurii de cercetare de la noi, şansele de ascensiune la premiul Nobel ale unui cercetător sunt cu mult mai mici, din considerente obiective, legate de legităţile numerelor mari – cu cât comunitatea este mai mică, cu atât şansele ei sunt mai mici. Şi apoi mai persistă şi Sindromul Eurovisionului, deci e vorba de simpatii între comunităţile ştiinţifice. Să nu uităm că selectarea şi nominalizarea se face prin sondaje în mediul savanţilor. Dar reflectarea unei situaţii nu trebuie să fie motiv pentru cercetătorii de la noi ca să părăsească domeniul ştiinţei, pentru tineri – să nu îmbrăţişeze această profesie, iar pentru guvernare – prilej să reducă sau chiar să sisteze finanţarea investigaţiilor fundamentale. Să precizăm: din cei peste 10 milioane de cercetători din lume, care au activat în sec. XX şi activează actualmente, la începutul sec. al XXI-lea, laureaţi ai Premiului Nobel (1901 – prezent) au devenit mai puţin de 1000 de oameni (833 de persoane). Însă la această mie se raliază cel puţin cîteva sute de mii sau poate că chiar 1 milion de savanţi, care, în grupuri mari de mii şi poate mai mult, îşi au locul lor în „arborele genealogic” al fiecărui Premiu Nobel. În ramificaţia acestor arbori ai realizărilor de vîrf, desigur, vom găsi şi lucrări ale cercetătorilor de la noi. Voi da un singur exemplu (nu din fizică): în „arborele genealogic” al Premiului Nobel din acest an la chimie îşi găsesc locul şi lucrările vestitului nostru chimist, academicianul Nicolae Gărbălău (1931–2006), consacrate stimulării reacţiilor chimice pe template.

Noi nu avem, deocamdată, laureaţi ai Premiului Nobel, dar faptul că unii dintre ei, ca renumiţii savanţi ruşi Jores Alferov, Alexandr Prohorov, Vitalie Ghinzburg, au acceptat să fie aleşi în calitate de membri de onoare ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei ne onorează. Aceasta înseamnă că ei recunosc rezultatele ştiinţifice de la noi, cel puţin în domeniile pe care ei le reprezintă – fizica, pe tinerii formaţi ca cercetători în centrele ştiinţifice de la Moscova.

Dar revenind la şansele tinerilor savanţi de la noi de a deveni celebrităţi ştiinţifice, vreau să accentuez că ele nu sunt egale cu zero. Optimismul meu se bazează pe perspectivele intensificării mobilităţii în spaţiul comun de cercetare european, care sporesc evident şansele lor. Dar pentru aceasta tineri trebuie să vină în cercetare şi să fie pregătiţi de muncă asiduă în laborator. Astfel de condiţii noi le putem asigura. Privim cu încredere şi în eventuala reformă a învăţămîntului din ţară, care le va spori şansele de integrare a doctoranzilor în cercetare.

– Care rezultate ale fizicii moderne ar putea fi premiate în anul următor de Academia Regală de Ştiinţe din Stockholm? În ce domeniu fierbe materia cenuşie a savanţilor pentru a prezenta realizări ştiinţifice de nivelul Premiului Nobel?

– Nu este uşor de a face un astfel de pronostic, dat fiind efectul de creştere exponenţială a numărului de rezultate performante. Dar nişte indici indirecţi în acest sens constituie numărul de publicaţii şi rezultate generate de o lucrare sau un set de lucrări novatoare. Dacă ne referim la fizica stării condensate, care-mi este mai aproape, aş menţiona două rezultate care merită aprecierea cu Premiul Nobel. Am în vedere, în primul rînd, metamaterialele (prof. Pendry şi Veselago) şi efectele noi fizice în lumea lor (efectul de invizibilitate, de exemplu)) şi, în rîndul doi, o nouă formă a stării condensate, prezisă şi descoperită recent de profesorii Kane şi Mele – starea de izolator topologic (materiale ce sunt izolatoare în interior şi metalice la suprafaţă).

Referitor la alte domenii ale fizicii moderne, aş menţiona descoperirea recentă a originii unei cote-părţi din materia întunecată – norii de praf stelar, identificarea naturii razelor cosmice generate de găurile negre, precum şi fenomenul de inseparabilitate a stărilor cuantice – entanglementul, pus la baza conceptului calculatorului cuantic.

Fierbe materia cenuşie a savanţilor, la propriu şi la figurat, şi în cazul unei descoperiri recente de valoare, autorii cărora la fel pot fi printre potenţialii candidaţi la Premiul Nobel în domeniul fiziologiei şi al medicinei. E vorba de localizarea zonei creativităţii în creier, numită prin abrevierea HAR (high advanced region). Îmi place mult semnificaţia abrevierii engleze în limba română – strămoşii noştri i-au zis cu drag talentului har. Uite că a prins acest cuvânt în limba noastră. Să avem cît mai mulţi oameni cu har, inclusiv în ştiinţă.

– Nu toţi cititorii noştri ştiu: de ce nu se acordă premiul Nobel în domeniul matematicii?

– Să specificăm că Premiul Nobel se acordă în următoarele domenii: fiziologie şi medicină, fizică, chimie, literatură, economie şi Premiul pentru pace. Primele patru le-a desemnat Alfred Nobel prin testament – 3 premii în domeniile ştiinţei şi un premiu pentru literatură, ultima fiind cea care l-a captivat de rând cu ştiinţele. E greu de explicat această alegere a disciplinelor ştiinţifice de Nobel, dar, probabil, ea ţine în mare parte de preocupările sale profesionale, el fiind în acele vremuri un mare inventator, practicând cercetarea experimentală cu preferinţă în primele trei domenii. Matematica vizează în aspect de cercetare fundamentală mai mult lumea abstractă, însă aplicaţiile ei le găsim peste tot. Probabil, în scopul de a repara această inechitate mai tîrziu a fost instituit Premiul Nobel în economie. Printre laureaţii lui, majoritatea sunt matematicieni, care, în baza abordărilor matematice, au dezvoltat ştiinţa economică.

– Vă mulţumim mult!

Tatiana Rotaru,
Viorel Mihail

Interviul a fost publicat în revista „Săptămîna”, nr. 43 de la 22 octombrie 2010, pag. 11.