Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


01.04.02 – Fizică teoretică şi matematică


Aprobat
Sedinta Comisiei de atesatre
de la 24 februarie 2005

Paşaportul specialităţii:

Domeniul ştiinţific în care se conferă gradul ştiinţific
Fizica Teoretica

Formula specialităţii
Fizica teoretica este domeniul ştiinţei fizice care se ocupă de crearea modelelor proceselor fizice reale, elaborarea metodelor noi de studiere a acestor fenomene, explicarea rezultatelor experimentale şi prognozarea comportării sistemelor cu proprietăţi apriori definite. Definiţia specialităţii în funcţie de domeniul ştiinţific la care se conferă gradele ştiinţifice. Consiliul Stiinţific Specializat DH 01.93.39 de pe langă Institutul de Fizică Aplicată al A.Ş.M. îşi asumă dreptul de conferire a titlurilor de doctor şi de a efectua susţinerea publică a tezelor de doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice la specialitatea 01.04.02 - Fizica Teoretică.Luând în consideraţie gama largă de direcţii în domeniul Fizicii Teoretice, menţionăm că Consiliul Ştiinţific Specializat DH 01.93.39 îşi asumă responsabilitatea în aprecierea rezultatelor ştiinţifice obţinute de competitori în următoarele direcţii ale Fizicii Teoretice:

  1. Fizica Stărilor Condensate;
  2. Interacţiunea radiaţiei cu substanţa (atomi, molecule, stari condensate);
  3. Studiul legăturilor chimice ce apar în starile necristaline, organice şi neorganice;
  4. Proprietăţi cuantice şi statistice ce apar la interacţiunia câmpurilor cu materia definita mai sus.

Sferele de cercetare

  1. Fizica Stărilor Condensate
    1. Studiul teoretic al proceselor cinetice şi optice ce apar la interacţiunia stărilor condensate (cristale, stări amorfe, lichide) cu câmpurile externe este considerat un domeniu de activitate destul de necesar în Fizica Modernă. El ne dă posibilitatea de a obtine condiţiile necesare pentru realizarea practică a multor efecte cinetice ce au o largă aplicaţie în electronica şi optoelectronica modernă. Dependenţa multor efecte şi fenomene cinetice de o multime de parametri şi condiţii de frontieră le fac practic imposibile de realizat experimental fără o cercetare preliminară teoretică.
    2. Studiul aspectului teoretic al tranzitiilor de fază obişnuite şi stimulate de factorii externi (câmpul electromagnetic, câmpul electric ori magnetic) cât şi de schimbarea bruscă a simetriei locale în stările condensate . Aici pot fi incluse şi studiile efectelor neliniare ce apar la interacţiunea luminii cu stările condensate.
    3. Studiul proceselor fizice ale sistemelor cu dimensiuni cuantice reduse în fizica corpului solid. Studiul comportării cvasiparticulelor (fononi, electroni magnoni, polaroni, excitoni, fractoni şi alte cvasiparticule) în sistemele cu dimensiuni reduse.
  2. Interacţiunia radiaţiei cu substanţa (atomi, molecule, stari condensate)
    1. Un aspect mai general ce ia în consideraţie proprietatile şi fenomenele optice noi ce apar la absorbţia şi emisia luminii de catre materie este pe larg studiat în mai multe lucrari ale membrilor Consiliului. Aceste efecte astazi sunt pe larg aplicate in transmiterea si prelucrarea informatiei prin fibră optica, ghiduri de unde, cristale fotonice, sunt utilizate in noi forme optice de prelucrare a informatiei în informatica cuantica şi compiuterul cuantic. Obţinerea pulsurilor scurte şi ultrascurte a deschis o noua posibilitate de studiu teoretic al substantei la timpuri scurte şi ultrascurte de ordinul pico.- şi femtosecundelor.
    2. Efectele similare cu nutatia optică , propagarea solitonilor optici, bistabilitatea optică mixarea a mai multor unde, conversia parametrica în jos, transparenţa autoindusă, subradianţa şi superradianţa reprezinta o serie de comportari nestaţionare şi neliniare a substantei la emisie şi absorbţie. Ele necesita un studiu teoretic special ce face parte din compartimentul fizicii sistemelor deschise puternic excitate.
    3. Aspectul cuantic al emisiei şi absorbţiei luminii cum ar fi emisia laser şi micromaser, emisia fotonilor mixati in fenomenele neliniare ca superradianţa, emisia parametrica în jos, comportarea cuantica a atomilor, şi moleculelor in microcavitaţile optice şi cristalele optice la emisie şi absorbţie prezintă un interes deosebit in fizica cuantică.
  3. Studiul legăturilor chimice ce apar în starile necristaline, organice şi neorganice
    1. Această direcţie cuprinde studiul legăturilor chimice în diferite molecule organice şi a proprietăţilor fizice ale materialelor necristaline de tip claster. În acest domeniu o largă dezvoltare o au teoriile de migraţie a electronilor de la un centru la altul.
    2. Studiul aspectului teoretic de interacţie a subsistemelor celulare ale substanţei biologice cu radiatia .
  4. Proprietăţi cuantice şi statistice ce apar la interacţiunia câmpurilor

    Studiul proprietăţilor fizice ale substanţei în limbajul teoriei statistico-cuantice a câmpului. Aici sunt oglindite următoarele aspecte ale problemelor de studiu:

    1. Obţinerea şi studiu soluţiilor ecuaţiilor cinetice ce descriu comportarea interacţiunii câmpurilor.
    2. Studiul topologiei locale si globale a câmpurilor în interacţie. Topologia diagramelor şi tipurile de divergenţe. Renormarile in teoria cuantica a campurilor. (se determină clar obiectul şi direcţiile de cercetare, caracteristicile specialităţii date în domeniul respectiv, inclusiv ramificaţiile acestei specialităţi în alte domenii ale ştiinţei).

Specialităţi adiacente:
Specialităţi complementare: Delimitările de specialităţile adiacente şi complimentare

Deosebirea de bază intre specialităţile adiacente menţionate mai sus constă în faptul, ca fizica teoretică studiază aspectul teoretic şi conceptual al efectelor relativ noi ce se află la frontiera fizicii contemporane propuse la specialitaţile adiacente. Aceste direcţii sunt menţionate în catalogul direcţiilor moderne în fiziciă, publicat în presa internaţională. Spre deosebire de celelate specialităţi menţionate fizica teoretică propune modele şi efecte noi în fizică, care pot fi deduse din postulatele generale , ce descriu interacţiunile electromagnetice, slabe, nucleare şi gravitaţionale ale materiei în continuă interacţie.

Cercetarea teoretică în fizică utilizează metode matematice moderne dezvoltate la specialităţile complimentare: ca analiza matematică- 01.01.01, ecuaţii diferenţiale – 01.01.02, geometrie şi topologie – 01.01.04, teorie a probabilităţilor -01.01.05. Tote metodele matematice sunt dezvoltate în concordantă cu necesitaţile soluţionarii problemei fizice, iar dezvoltarea aparatului matematic modern al fizicii teoretice contemporane apare ca o necesitate. Totuşi specialităţile complimentare menţionate nu pot fi incluse în fizica teoretică din cauza ca ele includ metode generale utilizate şi în alte domenii ale ştiinţelor exacte şi aplicative.

Studiind sisteme fizice cu un număr mare de grade de libertate, fizica teoretică modernă utiliăează şi dezvoltă noi metode de calcul numeric specifice teoriilor cuantice ce conţin aspectul discret şi continuu al materiei în interacţie. Din acelasi motiv fizica teoretică nu include specialităţile complimentare din informatică, datorită aspectului aplicativ în fizică a acestui set de discipline.

Datorită caracterului aplicativ astronomia şi mecanica teoretica utilizează metode classice ale fizicii teoretice dezvoltăndu-le mai deosebit aparatul matematic sunt considerate specialităţi complimentare fizicii teoretice.

Se menţionează deosebirile concrete ale specialităţii date de fiecare specialitate adiacentă şi totodată de aceeaşi specialitate, însă din alt domeniu ştiinţific).


Autorii:

Date despre autorii paşaportului specialităţii ştiinţifice, a programei examenului de doctorat şi date despre recenzenţi

Autorii:
  1. Nicolae Enache - Doctor Habilitat în ştiinţe Fizico matematice, Profesor Universitar, Şef de lab. „Optica Cuantică”, A.Ş.M.
  2. Casian Anatolie - Doctor Habilitat în ştiinţe Fizioco matematice, Profesor Universitar, Şef de Catedră ”Mecanica Teoretică”, U.T.M.
  3. Rusu Spiridon – Doctor Conferenţiar La UTM , Catedra de Fizică.
  4. Baznat Mircea – Doctor în Stiinţe Fizico-Matematice Coloborator Ştiinţific Siperior la IFA, AŞM.
  5. Vsevolod Moscalenco – Doctor Habilitat în ştiinţe Fizioco matematice, Profesor Universitar, Academician, Şef de secţie „Fizica Statistică”, A.Ş.M.
  6. Sveatoslav Moscalenco - Doctor Habilitat în ştiinţe Fizioco matematice, Profesor Universitar, Academician, Şef de Laborator „Teoria semiconductorilor şi Electronica Cuantică”, A.Ş.M.