Formula specialităţii
Economia politică este domeniul ştiinţei economice care se ocupă de cercetarea esenţei, legităţilor funcţionării şi ale evoluţiei diverselor sisteme economice, finalitatea ei fiind cunoaşterea mai adecvată a realităţii şi elaborarea politicilor economice raţionale. La baza cercetării economico-politice contemporane se află abordarea sistemică cu un pronunţat caracter interdisciplinar, principiul pluralismului metodologic şi a diversităţii modelelor de dezvoltare.
Direcţii de cercetare
Delimitările de specialităţile adiacente
Economie politică; doctrine economice cercetează principiile de alocare a resurselor economice în vederea creşterii eficienţei activităţii tuturor agenţilor economici (menaje, firme, administraţii, agenţi financiari), în timp ce Economie şi management ( în ramură) permite formularea legităţilor, metodelor şi procedurilor de organizare şi gestionare a proceselor economice, necesare asigurării creşterii eficienţei organizaţiei şi ramurilor de activitate.
Economie politică; doctrine economice studiază mecanismul de funcţionare a diverselor pieţe – bunurilor de consum, factorilor de producţie, plasamentelor financiare, Marketing; Logistică, însă, se orientează la cunoaşterea curentă şi de perspectivă a nevoilor consumatorilor spre a satisface operativ şi optimal aceste nevoi.
Economie politică; doctrine economice cercetează relaţiile financiare între stat şi ceilalţi agenţi economici ca modalitate de implicare a statului în economie în vederea reglementării ei, precum şi cele mai generale principii de creditare, pe când Finanţe; monedă; credit studiază modalităţile de formare şi distribuire a finanţelor statului, întreprinderilor şi organizaţiilor, precum şi procedeele concrete de obţinere şi rambursare a resurselor de împrumut.
Economie politică; doctrine economice se axează pe analiză calitativă a interdependenţelor economice, în timp ce Statistica economică prezintă latura cantitativ-numerică a indicatorilor economici, stabilind dimensiunea, dinamica şi mutaţiile de structură în cadrul lor.
Economie politică; doctrine economice cercetează cele mai generale principii de combinare eficientă a resurselor economice, pe când Contabilitate; audit; analiză economică se preocupă de interconectarea conturilor, de colectarea, prelucrarea şi analiza informaţiilor privind fluxurile economice din activitatea întreprinderilor şi organizaţiilor.
Economie politică; doctrine economice cercetează eficienţa fenomenelor şi proceselor economice, iar Metode economico-matematice formează interlegăturile între ele prin aplicarea modelelor cibernetico-economice, econometrice şi cercetare operaţională.
Economie politică; doctrine economice studiază interdependenţa între economia naţională şi cea mondială, esenţa ordinii economice mondiale, pe când Economia mondială şi relaţii economice internaţionale cercetează mecanismele şi politicile schimburilor internaţionale, particularităţile funcţionării pieţei mondiale şi rolul organizaţiilor economice internaţionale.
Recenzenţii: