|
|
Statut
Teza a fost susţinută pe 28 februarie 2008 în CSS şi aprobată de CNAA pe 17 aprilie 2008
Autoreferat
– 0.52 Mb / în română
|
Cuvinte Cheie
Competenţă de comunicare didactică, competenţă de comunicare şi inserţie socială, capacităţi de comunicare, aptitudine comunicativă, comunicare educaţională, comportament comunicativ, componenta discursivă, componenta relaţională, transpunere didactică, autoformare, comunicare didactică, comunicare educaţională, conţinuturi didactice, autoformare.
Adnotare
Formarea competenţei de comunicare didactică prin modulul pedagogic universitar răspunde principiului de abordare comunicativă a educaţiei şi completării registrului competenţelor de specialitate ale profesorului. În această consideraţie, formarea competenţei de comunicare didactică la studenţii pedagogi devine posibilă de realizat prin predarea/învăţarea/evaluarea disciplinelor modulului pedagogic şi solicită pe de o parte, formarea unor capacităţi, deprinderi, abilităţi, atitudini profesionale la nivelul discursului didactic, iar pe de altă parte, dezvoltarea comportamentelor relaţionale, facilitînd, astfel, integrarea viitorilor profesori în şcoala modernă.
Componentele stabilite în cadrul Modelului competenţei de comunicare didactică - discursivă, reflectată în planurile cognitiv şi retoric, şi relaţională, exprimată de planurile conversaţional şi motivaţional - permit abordarea sistemică şi coerentă a procesului de formare a competenţei de comunicare didactică, constituind premisă pentru reconceptualizarea modulului pedagogic universitar.
Demersul curricular de formare a competenţei de comunicare didactică orientează dezvoltarea competenţei pe dimensiunile:
- epistemologică – în baza teoriilor, legilor, paradigmelor specifice comunicării didactice;
- teleologică – concretizată în obiective de formare a competenţei de comunicare didactică pentru domeniile cunoaştere, aplicare, integrare;
- conţinutală – vizează strategia fuzională prin discipline obligatorii şi la liberă alegere şi strategia disciplinară prin cursul opţional;
- metodologică – prin activităţi didactice universitare, practica pedagogică, traininguri şi autoformare;
- evaluativă - prin asigurarea retroacţiunii comunicării didactice.
Recomandările elaborate pot fi valorificate în stabilirea unor noi perspective de abordare a problemelor de formare a CCD în procesul de pregătire pedagogică iniţială şi continuă.
Cuprins
CAPITOLUL I. Fundamente epistemologice şi praxiologice ale competenţei de comunicare didactică
- 1.1. Definiri conceptuale ale comunicării didactice şi competenţei de comunicare didactică
- 1.2. Paradigme de interpretare a comunicării didactice
- 1.3. Modelul competenţei de comunicare didactică
CAPITOLUL II. Particularităţile formării competenţei de comunicare didactică a studenţilor pedagogi
- 2.1. Considerente privind impactul curriculumului pedagogic universitar în formarea competenţei de comunicare didactică
- 2.2. Specificul comportamentului comunicativ al studenţilor pedagogi
CAPITOLUL III. Valori ale competenţei de comunicare didactică formate prin experiment
- 3.1. Demersul curricular de formare a competenţei de comunicare didactică.
- 3.2. Valori ale competenţei de comunicare didactică la studenţii pedagogi