Formula specialităţii
Medicina legală reprezintă o specialitate medicală de sine stătătoare, cu scopuri şi sarcini specifice, care utilizează un complex de cunoştinţe şi metode de investigaţii medico-biologice pentru rezolvarea problemelor sociale în practica de drept. Concomitent, are sarcina de a susţine calitatea asistenţei medicale şi profilaxia traumatismelor, a morţii violente şi subite etc.
Direcţii de cercetare
Delimitările de specialităţile adiacente
Soluţionarea obiectivelor trasate în investigaţiile ştiinţifice la specialitatea 14.00.24 necesită utilizarea metodelor specifice unor discipline adiacente: obstetrică şi ginecologie, boli interne, pediatrie, boli infecţioase, dermatologie şi venerologie, neurologie, anatomie patologică, fiziologie patologică, radiodiagnostic, toxicologie, stomatologie, traumatologie şi ortopedie, histologie, chirurgie, neurochirurgie, medicină socială, diagnostic clinic de laborator, precum şi celor complementare drept penal şi criminologie, proces penal, criminalistică. Pentru medicina legală nu sunt importante metodele de tratament ale disciplinelor enumerate, cât: utilizarea principiilor de bază ale diagnosticului, mecanismele etiopatogenetice, caracteristica manifestărilor morfo-clinice ale maladiilor şi traumelor.
Medicina legală, la specialităţile: obstetrică şi ginecologie, boli interne, cardiologia, boli infecţioase, dermatologia şi venerologia, pediatrie, neurologia, radiodiagnostic, toxicologia, alergologia şi imunologia, diagnostic clinic de laborator, foloseşte în activitatea expertală doar criteriile de stabilire a diagnosticului. De exemplu: la specialitatea obstetrică şi ginecologie – stările sexuale, virginitatea, sarcina, avortul, naşterea etc.; la specialitatea pediatrie – starea de nou-născut, maturitatea, durata vieţii intrauterine etc. Principiile de tratament la specialităţile enumerate nu se referă la medicina legală.
La specialităţile stomatologie, traumatologie şi ortopedie, chirurgie, neurochirurgie sunt folosite cunoştinţe cu privire la diagnostic, mecanisme de producere, complicaţii şi consecinţe ale traumelor, durata dereglării sănătăţii, cu excepţia principiilor de tratament chirurgical şi medicamentos.
Principiile generale de diagnostic morfologic macro- şi microscopic, mecanismele patogenetice sunt folosite atât de specialităţile anatomia omului, anatomia patologică, fiziologia patologică, histologia, cât şi de medicina legală. Totodată, specialitatea medicina legală se delimitează de acestea, având obiecte (moartea violentă, subită etc.) şi modalităţi specifice de cercetare.
Tezele de doctorat, postulatele şi concluziile cărora sunt de orientare preponderent socială se susţin la consiliul specializat la specialitatea: 14.00.33- Medicina socială şi management.
Metodologia, măsurile operatorii, particularităţile patogeniei de transplant al organelor şi ţesuturilor stau la baza specialităţii „Transplantologie şi organe artificiale”. Medicina legală abordează doar problemele etico-deotologice şi juridice cu privire la problema transplantării organelor.
Tezele de doctorat elaborate la interferenţa specialităţii „Medicina Legală” cu specialităţile adiacente enumerate mai sus, pot fi prezentate spre susţinere la două specialităţi cu condiţia includerii în componenţa consiliului specializat a specialiştilor respectivi.
Recenzenţii: