Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Paradigma educației psihocentriste în România din perspectiva pedagogiei moderne și postmoderne


Autor: Raftu Gheorghe
Gradul:doctor în pedagogie
Specialitatea: 13.00.01 - Pedagogie generală
Anul:2017
Conducător ştiinţific: Sorin Cristea
doctor, profesor universitar
Consultant ştiinţific: Maia Borozan
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Tiraspol
Instituţia: Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă" din Chişinău

Statut

Teza a fost susţinută pe 16 decembrie 2016 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 16 februarie 2017

Autoreferat

Adobe PDF document0.94 Mb / în română

Teza

CZU 37. 013 (043.3)

Adobe PDF document 1.66 Mb / în română
158 pagini


Cuvinte Cheie

paradigma în pedagogie/științele educației, pedagogie premodernă, pedagogie modernă, pedagogie postmodernă, pedagogia psihologică experimentală, pedagogia psihologică teoretică, teoriile psihologice ale învățării, modele pedagogice de instruire, paradigma educației psihocentriste.

Adnotare

Structura tezei include: introducere, 3 capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 164 de surse, adnotare (română, engleză, rusă), concepte-cheie în limbile română, engleză, rusă, 147 pagini de text de bază. Publicaţii la tema tezei: 12 lucrări ştiinţifice.

Domeniul de studiu: istoria pedagogiei, pedagogia psihologică/psihologia educației, epistemologia educației, teoria generală a instruirii/didactica generală.

Scopul cercetării: evidențierea evoluției paradigmei educației psihocentriste în pedagogia premodernă, modernă și postmodernă, fixată epistemologic la nivelul unor modele de analiză a operelor celor mai importanți autori români din epocile respective în context universal și național. Obiectivele investigaţiei vizează: identificarea coordonatelor istorice ale paradigmei educației psihocentriste la nivel mondial, cu deschideri spre național; analiza procesului de afirmare a pedagogiei psihologice românești moderne la nivelul celor două direcții dezvoltate specific (pedagogia psihologică experimentală și pedagogia psihologică teoretică); evidențirea aportului autorilor români la dezvoltarea pedagogiei psihologice în epoca postmodernă, la nivelul unui model de cercetare experimentală aplicabil în activitatea de perfecționare a cadrelor didactice și al unor modele de valorificare pedagogică a teoriilor psihologice consacrate în plan mondial.

Noutatea și originalitatea științifică a cercetării rezultă din: amplitudinea și profunzimea temei studiate la nivel epistemologic complex, bazat pe abordarea istorică, sincronică și mai ales diacronică a procesului de evoluție a paradigmei educației psihocentriste, în contextul pedagogiei premoderne, moderne și postmoderne românești, raportabilă la evoluțiile domeniului, înregistrate în plan mondial; analiza-sinteza paradigmei pedagogiei psihologice în contextul raprotării acesteia la evoluțiile generale ale pedagogiei în plan mondial și național, în procesul „științifizării” domeniului, declanșat la granița dintre secolele XIX-XX; originalitatea rezultă din modul de analiză-sinteză a contribuției autorilor selectați pe criterii epistemologic explicite, utilizând metoda hermeneutică, bazată pe analiza de text, dintr-o perspectivă istorică, sincronică și diacronică.

Problema științifică soluționată în cercetare constă în identificarea coordonatelor generale ale paradigmei educației psihocentriste la nivelul cerințelor normative, istorice și hermeneutice, angajate în analiza unei paradigme de importanță decisivă în procesul de științifizare al pedagogiei, inițiat în epoca premodernă (sec. XIX), continuat în epoca modernă (prima jumătate a sec. XX) și postmodernă (în a doua jumătate a sec. XX până în prezent), cu deschideri ample spre paradigma curriculumului. Această problemă fundamentală are un substrat teoretic, metodologic și practic; substratul teoretic este evident la nivelul conceptelor implicate în lansarea paradigmei educației psihocentriste și în maturizarea sa continuă ca paradigmă a pedagogiei psihologice moderne și postmoderne; substratul metodologic este marcat de rolul metodei experiementale în afirmarea pedagogiei psihologice premoderne și postmoderne, perfectibil prin implicarea analizei istorice și hermeneutice în pedagogia psihologică postmodernă, în special pentru interpretarea teoriilor psihologice ale învățării ca modele de instruire eficiente la scara procesului de învățământ.

Semnificația teoretică a cercetării este susținută prin interpretarea contribuțiilor paradigmei educației psihocentriste din perspectiva valorilor actuale în plan: a) epistemologic – clarificarea obiectului de cercetare specific, normativității specifice, metodologiei de cercetare specifică pedagogiei ca știință specializată în studiul educației, nu doar în studiul copilului; b) didactic – valorificarea resurselor pedagogice ale teoriilor psihologice analizate cu implicații speciale în epoca postmodernă, la nivelul constructivismului structural-genetic și sociocultural, dar și la nivelul teoriei inteligențelor multiple și al teoriei inteligenței emoționale.

Valoarea aplicativă a cercetării constă în contribuția adusă la clarificarea statutului epistemic al pedagogiei/științelor educației din perspectiva cercetărilor experimentale și teoretice inițiate și dezvoltate istoric de paradigma pedagogiei psihologice în epoca premodernă, modernă și postmodernă în România, abordate în context național, dar și mondial; pe acest fond este evidentă importanța interioizării valorilor conceptuale, metodologice și normative susținute istoric de paradigma curriculumului, valorificabile de fiecare profesor și cercetător pentru cunoașterea științifică a elevului în perspectiva individualizării procesului de învățământ, în context formal și nonformal.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice a fost realizată prin expunerea rezultatelor teoretice și practice la foruri științifice naționale și internaționale, prin publicarea articolelor în reviste de specialitate și prin valorificarea cunoștințelor științifice sistematizate și create în activitatea didactică la Universitatea „Ovidius” din Constanța, România în anii 2010-2015.

Cuprins


1. COORDONATE GENERALE ALE PARADIGMEI EDUCAȚIEI PSIHOCENTRISTE
  • 1.1. Coordonate epistemologice la nivelul evoluției paradigmelor pedagogiei
  • 1.2. Excurs istoric în evoluția paradigmei educației psihocentriste la nivelul pedagogiei mondiale
  • 1.3. Modelul culturii pedagogice în contextul paradigmei educației psihocentriste
  • 1.4. Concluzii capitolul 1

2. EDUCAȚIA PSIHOCENTRISTĂ PROMOVATĂ DE PEDAGOGIA PSIHOLOGICĂ DIN ROMÂNIA ÎN EPOCA MODERNĂ
  • 2.1. Premise ale educației psihocentriste în epoca premodernă și modern
  • 2.2. Orientarea educației psihocentriste la nivelul pedagogiei psihologice moderne experimentale
  • 2.3. Dezvoltarea educației psihocentriste la nivelul pedagogiei psihologice moderne teoretice
  • 2.4. Concluzii la capitolul 2

3. EDUCAȚIA PSIHOCENTRISTĂ PROMOVATĂ DE PEDAGOGIA PSIHOLOGICĂ ÎN EPOCA POSTMODERNĂ
  • 3.1. Direcții de cercetare la nivelul educației psihocentriste în pedagogia psihologică postmodernă din România
  • 3.2. Modelul de cercetare pedagogică experimentală
  • 3.3. Problematica psihologică la nivelul modelelor de instruire
  • 3.4. Dezvolarea paradigmei educației psihocentriste în Republica Moldova
  • 3.5. Concluzii capitolul 3

CONCLUZII GENERALE și RECOMANDĂRI