Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative		 Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

Evoluţia doctoratului ca element al Procesului de la Bologna


27 octombrie 2015

Reforma învăţământului superior din Republica Moldova a ajuns şi la ciclul III – studii doctorale. Evoluţia reformelor în sistemul naţional pare să urmeze, într-un fel, cu întârzâiere, dezvoltarea procesului de la Bologna în Europa

În primii ani ai procesului de la Bologna eforturile factorilor de decizie europeni s-au concentrat asupra introducerii şi consolidării ciclului de licenţă şi de master. Ulterior, stabilirea unor obiective ambiţioase pentru Uniunea Europeană au determinat acordarea unei atenţii deosebite problemelor studiilor de doctorat. Acest interes se explică prin faptul că doctoratul este o sursă primară de noi cunoştinţe, care sunt cruciale pentru dezvoltarea unei societăţi prospere şi dezvoltate. Economiile dezvoltate se bazează pe cunoştinţe noi şi lucrători înalt calificaţi pentru a asigura un proces continuu de inovare. Ele se bazează, de asemenea, pe cetăţeni responsabili, instruiţi adecvat, care se pot adapta la mediul în schimbare şi pot contribui la binele comun. În acest context au fost lansate un şir de iniţiative de identificare şi promovare a bunelor practici în studiile doctorale.

Comunicatul de la Berlin din 2003 a Conferinţei Miniştrilor responsabili de învăţământul superior (Procesul de la Bologna) pare să fie punctul de plecare în reformarea studiilor doctorale la nivel european. Comunicatul menţionează că doctoratul trebuie privit ca al treilea ciclu al Procesului de la Bologna şi este necesară reformarea acestuia pentru a creşte competitivitatea. Studiile doctorale au fost recunoscute drept mijlocul principal de conectare al Spaţiului European de Cercetare (ERA) şi al Spaţiului European al Învăţământului Superior (EHEA).

Prin Comunicatul de la Bergen din 2005 se aprobă recomandările elaborate de către Asociaţia Europeană a Universităţilor (EUA referitor la studiile doctorale. Adoptarea acestui document a reprezentat concretizarea eforturilor de a contura o viziune consensuală, unitară asupra doctoratului: Un obiectiv, rute diferite, cadru comun. Aceste 10 recomandări, numite şi Principiile de la Salzburg, includ:

  1. Componenta cheie a doctoratului este progresul cunoaşterii prin cercetare originală;
  2. Programele şi pregătirea doctorală trebuie sa facă parte integrantă din politicile şi strategiile instituţionale;
  3. Importanţa diversităţii de forme de pregătire doctorală;
  4. Doctorandul este considerat cercetator la început de carieră cu drepturi şi responsibilităţi comensurabile;
  5. Recunoaşterea rolului crucial al supervizării şi evaluării;
  6. Nevoia de a atinge masa critică în studiile doctorale şi de a folosi în acest scop experienţele bune (tip şcoală doctorală) testate în diferite locuri;
  7. Durata potrivita: 3-4 ani;
  8. Promovarea de structuri inovatoare pentru a veni în întâmpinarea nevoii de interdisciplinaritate şi de oferire de abilităţi transferabile;
  9. Creşterea mobilităţii internationale, interdisciplinare şi intersectoriale;
  10. Recunoaşterea nevoii de finanţare adecvată şi sustenabilă.

Tot în anul 2005 au fost aprobate alte documente importante pentru reformarea educaţiei doctorale, cum ar fi Carta Europeană pentru Cercetători şi Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor, care se adresează atât cercetătorilor cât şi angajatorilor şi constituie un reper pentru politica UE privind cercetarea.

Prin Comunicatul de la Londra din 2007 se propune o corelare mai bună între EHEA şi ERA, se apreciază menţinerea diversităţii programelor doctorale şi evitatea suprareglementării, se accentuează nevoia de a îmbunătăţi statusul, finanţarea şi oportunităţile de carieră ale tânărului cercetător. Instituţiile de Învăţământ superior sunt invitate să dezvolte strategii şi polititici educaţionale care să includă în mod explicit programele doctorale. Se lansează de asemenea şi ideea Registrului European al Asigurării Calităţii pentru Învăţământul Superior. Registrul, lansat în martie 2008, contribuie la o mai mare transparenţă a mecanismelor de asigurare a calităţii contribuind la creşterea încrederii în învăţământul superior european şi contribuind la creşterea mobilităţii internaţionale.

Prin Comunicatul de le Leuven din 2009 s-a pus accent pe nevoia de a promova, prin intermediul educaţiei, inovaţia şi creativitatea în societate. S-a menţionat necesitatea creşterii numărului absolvenţilor cu competenţe de cercetare, programele doctorale urmând să producă cercetare de înaltă calitate, să fie complementate de programe interdisciplinare şi inter sectoriale, iar autorităţile publice şi instituţiile de învăţământ superior să ofere posibilităţi de carieră academică şi de cercetare mai atractive. În anul 2010, EUA a publicat recomandările Salzburg II, care confirmă validitatea celor 10 principii şi le dezvoltă în 3 direcţii:


În raportul Comisiei Europene din 27 iunie 2011 (Report of Mapping Exercise on Doctoral Training in Europe "Towards a common approach") se propune o abordare comună pentru a se asigura că următoarea generaţie de deţinători de grade ştiinţifice poate contribui în mod active la Uniunea Inovării. Aceasta ar putea include următoarele recomandări pentru studiile de doctorat:
În Comunicatul de la Bucureşti din 2012 se pune un accent deosebit pe asigurarea calităţii, întărirea mobilităţii, deschiderea internaţională şi alte aspecte care ar îmbunătăţi şi procesul de studii doctorale.

Anul acesta a avut loc a 9-a Conferinţă ministerială europeană în domeniul învăţământului superior, rezultatul căreia este stabilirea, prin Comunicatul de la Yerevan din 2015, a 4 priorităţi pentru următorii ani: 1) a îmbunătăţi calitatea învăţării şi predării; 2) a creştere nivelul de angajare a absolvenţilor; 3) a face sistemul mai incluziv; 4) a implementa reforme structurale convenite. Chiar dacă comunicatul nu face nicio referinţă specială la studiile doctorale, multe din angajamentele asumate în document au importanţă pentru ciclul III – promovarea mobilităţii şi a portabilităţii granturilor, asigurarea cu competenţe necesare angajării în câmpul muncii, urmărirea carierelor după absolvire, asigurarea recunoaşterii reciproce a calificărilor ş.a.

Evoluţia parcursă de doctorat ca ciclu al 3-lea a învăţământului suprerior din Europa se reflectă nu doar în comunicatele şi deciziile oficiale menţionate mai sus. Aceste comunicate se bazează pe un şir de rapoarte analitice, date ale sondajelor, evaluări ale acţiunilor de reformare a doctoratului şi alte materiale exrem de utile pentru oricine doreşte să contribuie la structurarea şi dezvoltarea doctoratului pe principii europene. Chiar dacă suntem abia la începutul reformării doctoratului, avem la dispoziţie toată experienţa europeană şi nu ne rămâne decât să aplicăm cu bună ştiinţă principiile şi mecanismele care s-au dovedit a fi utile şi sustenabile.

Gheorghe Cuciureanu
Direcţia Politici şi Monitorizare Doctorat