Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative		 Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

Raportul UNESCO: Cercetarea-factor cheie în lumea modernă


13 noiembrie 2015

De Ziua internaţională a ştiinţei pentru pace şi dezvoltare, la 10 noiembrie 2015, a fost lansat studiul „UNESCO Science Report: towards 2030”. Publicat o dată la 5 ani, Raportul UNESCO privind știința analizează tendințele emergente în domeniul științei, tehnologiei și politicii în materie de inovare și guvernanță.

Una din principalele concluzii a raportului este că majoritatea ţărilor au conştientizat că cercetarea și inovarea sunt cel mai important factor de creștere economică și durabilitate. În pofida crizei economice, cheltuielile globale în cercetare-dezvoltare au crescut cu 31% între 2007 şi 2013, de la 1,132 miliarde până la 1,478 dolari SUA. E chiar mai mult decât creșterea PIB-ului global în aceeași perioadă - 20%. Diferită este tendinţa descrisă în raport în cazul Republicii Moldova, cu o reducere a cheltuielilor în domeniu de circa 10%.

Cea mai mare pondere în cheltuielile globale pentru cercetare-dezvoltare revine SUA - 28%, urmată de China (20%), UE (19%) și Japonia (10%). Restul lumii, deși are 67% din populația lumii, contribuie doar cu 23% în investiţiile pentru ştiinţă. Cu toate acestea, investiţiile în cercetare în aşa ţări ca Brazilia, India şi Turcia cresc rapid. Această creştere se datorează în principal investiţiilor mediului de afaceri.

Creşterea investiţiilor în cercetare-dezvoltare s-a produs în pofida crizei economice, deoarece ea a fost identificată ca un factor cheie a dezvoltării economice şi sociale. Ca urmare, marea majoritate a ţărilor, indiferent de mărimea produsului intern brut, văd cercetarea şi inovarea ca o cale de a se menţine sau de a-şi găsi locul într-o lume extrem de competitivă.

Investiția în cercetare se manifestă, de asemenea, printr-o creștere a numărului de oameni de ştiinţă, Numărul oamenilor de ştiinţă a crescut cu 20% faţă de anul 2007, constituind 7,8 milioane (2013). Cei mai mulţi din aceştia lucrează în UE (22% din total), urmată de China (19%) şi SUA (16,7%). Pentru Republica Moldova din nou este caracteristică o tendinţă inversă, numărul cercetătorilor reducându-se în perioada analizată cu 1,2%.

Creşterea investiţiilor în cercetare a rezultat într-o explozie a numărului de publicații științifice: numărul lor a crescut cu 23% faţă de 2008, ajungând la 1,27 milioane publicaţii în 2014. Conduce Europa (34% din numărul global), urmată de SUA (25%) şi China (20%), ultima dublându-şi numărul publicaţiilor în 5 ani. În pofida reducerii în resursele investite, a crescut numărul publicaţiilor ştiinţifice şi a cercetătorilor din Republica Moldova, chiar dacă cu ritmuri mai mici, cu 8,8%.

O tendinţă importantă în lume este creşterea mobilităţii cercetătorilor. În pofida dezvoltării internetului şi a sporirii numărului reţelelor online, doctoranzii şi cercetătorii mai în vârstă încă mai simt nevoia de a călători. SUA primesc aproape jumătate (49%) din doctoranzii internaţionali, urmată de Marea Britanie (9%), Franţa (7%) şi Australia (4,6%). Amintim că în Republica Moldova ponderea doctoranzilor de peste hotare (14%) este mai înaltă decât în cazul studenţilor de la celelalte cicluri sau a cercetătorilor.

O altă concluzie a raportului: cercetarea este încă o ocupaţie preponderent masculină. Dacă la masterat există o paritate între bărbaţi şi femei la nivel global, atunci printre absolvenţii de doctorat ponderea femeilor scade până la 43%, iar printre cercetători – până la 28,4%. Ele au sunt mai slab reprezentate în universităţile prestigioase, în poziţiile de conducere sau în comitete de luare a deciziilor. Regiunile cu cea mai mare pondere a cercetătorilor-femei sunt Europa de SE (49%), regiunea Caraibelor, Asia Centrală și America Latină (44%). Este interesant că în statele arabe proporţia cercetătorilor-femei (37%) este mai mare decât în Uniunea Europeană (33%). Republica Moldova înregistrează unul din cele mai echilibrate rapoarte gender, femeile predominând printre absolvenţii studiilor de doctorat şi constituind 48% din cercetători. E adevărat ca la nivelul luării deciziilor numărul lor scade dramatic, printre membrii Asambleei AŞM, organul naţional suprem în domeniul cercetării-dezvoltării, ele alcătuind doar 7%.

Experții UNESCO remarcă şi o serie de fenomene noi în dezvoltarea ştiinţei. Unul din acestea este un rol impresionant al universităților în lume, care devin literalmente instituții globale. Concurența pentru studenți și calitatea educației au adus universităţile la un nivel fără precedent de dezvoltare și influență. Un alt fenomen: ştiinţa se îneacă într-o mare cantitate de date. Niciodată nu au fost disponibile pentru oamenii de ştiinţă atât de multe informaţii, ceea ce se datorează şi marilor colaborări internaţionale şi dezvoltării cercetării civile, dar, în primul rând, desigur, „vinovate” sunt tehnologiile informaționale.

Autorii studiului concluzionează că elaborarea unei politici naţionale de succes în domeniul ştiinţei şi inovării rămâne o sarcină foarte dificilă. Ea cere acţiuni simultane în câteva direcţii: educaţie, cercetarea fundamentală, dezvoltarea tehnologică, investiţii private în cercetare-dezvoltare ş.a.

Republica Moldova este tratată în raport în cadrul ţărilor din zona Mării Negre, pentru care este indicat că au încă un drum lung de parcurs pentru a ajunge la nivelul ţărilor dinamice medii în ceea ce priveşte politica ştiinţei şi tehnologiilor, investiţiile în capitalul uman, cercetarea-dezvoltarea şi infrastructura tehnologiilor informaţionale. Concluzia care se desprinde din raport pentru Republica Moldova este că, pentru a înlocui remitenţele ca motor de creştere şi a trece la economia bazată pe inovare, nu există o altă cale decât efectuarea unor reforme fundamentale şi o creştere substanţială a cercetării-dezvoltării. Ar trebui de creat un mediu favorabil investiţiilor private în ştiinţă, dar şi de fortificat cultura evaluării politicilor ştiinţei şi inovării, ceea ce ar permite stabilirea şi urmărirea unor obiective și ținte mai realiste în acest domeniu.

Raportul integral poate fi accesat aici

Gheorghe Cuciureanu
Direcţia Politici şi monitorizare doctorat