Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative		 Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

Pesah la evrei : Să ne amintim… în seara de Seder


10 aprilie 2017

Acum mai bine de un deceniu am publicat o cronică cu privire la apariţia cărţii “Doina evreiască”, scrisă de muzicologul Zinovie Stolear. Aplicând metoda comparativismului la analiza unor texte muzicale folclorice moldoveneşti şi evreieşti, autorul lucrării ne-a demonstrat pe viu interacţiunea acestor două culturi muzicale. Astfel, pe de o parte, folclorul evreiesc atestă asemenea noţiuni ca „doina evreiască”, „sârba evreiască”, „oleandra şi hora evreiască”, ceea ce denotă influenţa muzicii moldoveneşti asupra celei evreieşti. Totodată, graţie unor intonaţii subtile, abia percepute, însuşirilor modale şi construcţiilor melodice, aceste lucrări au păstrat coloritul naţional evreiesc. Pe de altă parte, în cartea nominalizată se aduceau exemple de confluenţă inversă. Moldovenii dansează „şaerul”,ceea ce în idiş „şer” înseamnă „foarfece”. În literatura de specialitate, întâlnim astfel de piese muzicale ca „freilih basarabean” sau „freilih”, denumirile cărora relevă originea surselor de înrâurire asupra lor. O situaţie absolut normală din viaţa a două popoare, care în virtutea unor realităţi istorice au trăit şi trăiesc alături de circa patru secole.

Conform recensământului din anul 1930, în Basarabia locuiau 220 mii de evrei; în ajunul celui de al doilea război mondial – desigur, mai mulţi, concomitent aici se evacuaseră reprezentanţii acestei etnii, mânaţi de flagelul sec. XX din Polonia şi România; în prezent – o mică minoritate, peste 20 de mii de persoane. Moldovenii au trăit în pace şi bună înţelegere cu evreii. Unii, care în perioada interbelică au locuit în cartiere sau localităţi compact evreieşti, vorbeau liber idiş. Desigur, reprezentanţii acestei etnii cunoşteau şi utilizau limba română în viaţa de toate zilele.

Naţiunile conlocuitoare de pe acest teritoriu, de asemenea, îşi ştiau datinile şi obiceiurile fiecăreia. Dacă, de exemplu, în curtea lui Avraam şi Sara se făcea curăţenie generală, se scotea o ladă cu toate cratiţele şi ceaunele şi se fierbeau într-o cadă mare, era clar că se fac pregătirile de Pesah, cea mai mare sărbătoare religioasă a evreilor. Se ştergeau minuţios toate dulapurile din interior şi din afară. Totul strălucea. Aceste acţiuni urmăreau nu numai un scop pur sanitar, ci unul special: conform tradiţiei multiseculare a evreilor trebuiau nimicite toate resturile de pâine şi alte produse din aluat dospit. Mi-a vorbit cu multe amănunte la această temă istoricul Iacob Copanschi (1930-2006), profesor universitar, cercetător ştiinţific principal al Institutului de Cercetări Interetnice al AŞM (astăzi Institutul Patrimoniului Cultural), care în ultimii ani de viață şi-a propus drept temă de cercetare renaşterea naţională a evreilor din ţara noastră. Despre acest moment al pregătirilor către Pesah se spune şi în Biblie: “Să nu mâncaţi pâine dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi (turtă din aluat nedospit şi nesărat: nota noastră).

Deci, ce este Pesah (evreii basarabeni pronunţă „peisah”)? Răspundem la întrebare, dat fiind faptul că ne aflăm în ajunul acestei sfinte sărbători pentru evrei. Pesah simbolizează Sărbătoarea Libertăţii; aminteşte despre Marele Exod al evreilor din robia egipteană de 40 de ani, care s-a desfăşurat sub conducerea lui Moisei, îndrumat şi ajutat de Dumnezeu, cu 1200 de ani î.Hr.; despre calea anevoioasă pe care au parcurs-o ei timp de 40 de ani prin pustiu, dar care s-a soldat cu crearea naţiunii şi statului evreiesc. Întregul sistem de iudaism se bazează pe memoria cu privire la Exod, pe acea lecţie de tendinţă neîncetată şi dorinţă fierbinte de libertate, pe care a obţinut-o în final acest popor.

Cel mai important moment al sărbătorii de Pesah e cina din prima seară, numită Seder, la care pe lângă membrii familiei participă rude, prieteni, sunt invitaţi neapărat la această masă şi nevoiaşi. Sărbătoarea decurge într-o anumit ritual: se citesc pasaje din Cartea Sfântă, se mănâncă bucate speciale şi se bea vin-caşer. Este interzisă, după cum am menţionat, pâinea dospită, ea este înlocuită timp de 7 zile cu maţa, care se pregăteşte fără sare şi condimente, ce aminteşte de azimi, pregătită în grabă de participanţii Exodului. Sunt consumate, simbolic, în această seară şi ierburi amare din meniul de hrană al acelor care pribegeau prin pustiu în aspiraţia lor spre mult râvnita libertate. Evenimentul biblic este prezent pe parcursul întregului scenariu al Sederului.

Să fim de acord, o asemenea lecţie de patriotism ce i se dă anual unei persoane pe parcursul întregii vieţi, plus alte sărbători, mai vechi şi mai noi, care la fel sensibilizează memoria istorică a unui popor, au o mare pondere educativă. Nimeni nu pune la îndoială faptul că evreii sunt curajoşi şi mari patrioţi ai statului lor. Profesorul Iacob Copanschi, născut pe meleagurile noastre, a considerat cu fermitate că Pesah, sărbătorit de-a lungul secolelor în toate colţurile lumii, pe unde s-au adăpostit şi au locuit evreii, le-au ajutat lor să supravieţuiască, să se consolideze, să aspire spre libertate şi renaşterea Casei Evreieşti pe pământul patriei lor istorice, să se solidarizeze cu Statul Israel în lupta sa pentru pace şi prosperare.

Evreii din Republica Moldova, la fel, sărbătoresc începând cu luni seara Pesah. Vor merge la sinagogă, iar seara se vor aşeza la masa de Seder şi-şi vor aminti încă o dată de Marele Exod al evreilor, parcurs din robia egipteană. Cu prilejul aniversării a 75-ea şi a 50 de ani de activitate ştiinţifică, savantul moldovean Iacob Copanschi a fost decorat cu Ordinul “Gloria Muncii” pentru merite deosebite în dezvoltarea ştiinţei, contribuţie la pregătirea specialiştilor de înaltă calificare şi activitate organizatorică prodigioasă; patria sa istorică, de asemenea, prin Keren Kayemeth le Israel, Jewish National Fund, i-a oferit o distincţie deosebită – în onoarea lui Iacob Copanschi a fost sădit un pom pe colinele Ierusalimului. Ce înseamnă încă un pom sădit într-o ţară, ridicată în deşert şi mlaştini? E mai mult decât un simbol. E însăşi viaţa!

Hag sameah! (în ebraică) – Sărbători fericite!

Tatiana ROTARU
Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare